Îmi spuneam, zilele trecute, că multe dintre articolele ce se referă la direcția în care o ia educația, nu numai la noi, ci cam peste tot în lume, nu sunt dintre cele mai optimiste. Și nu mă refer doar la educația primită la școală, ci în egală măsură și la cea primită acasă. Deja nu ne mai surprind știrile ce nu laudă prezentul și fac din ce în ce mai mult trimitere spre trecut, spre tradițional, ca la o cale bătătorită spre succes.
Cu toate acestea, nu cred că e benefic să comparăm mereu trecutul cu prezentul. Generațiile de copii de ieri, cu generațiile de copii de astăzi. Pentru că fiecare generație a crescut, a fost educată și influențată de alți factori, de altă realitate. Pe care putem să o schimbăm, poate, dar nu putem să o reducem la ceea ce a fost. Soluțiile trebuie să fie căutate în raport cu prezentul și încercând să anticipăm viitorul.
Spuneam că nu ne mai miră diferitele știri, ce nu sunt tocmai îmbucurătoare, legate de educație. În consecință, nu m-a mirat afirmația unui doctor american, în cadrul unei conferințe internaționale asupra gândirii. Conform acestuia, “90-95% din populația globului nu știe să gândească. Puțină lume de pe planetă a învățat să gândească într-o formă mai largă și mai creativă… iar progresul omenirii depinde de acest tip de gândire”.
Deci, majoritatea covârșitoare a populației planetei nu știe să gândească creativ! Iar responsabilul de serviciu, indiferent de continent, este școala. Cea care pune accentul pe memorizare și nu pe raționament și rezolvare creativă a problemelor. Partea bună a lucrurilor ar putea fi că nu suntem singurii care punem accent în școală pe aceste lucruri. Adică nu moare doar capra noastră, ci și a vecinului. Iar dacă vecinul (adică țările vestice) e mai bogat și nu poate să-și țină capra în viață, cum am putea-o face noi, cei care suntem mai săraci?
Luând însă în serios problema gândirii creative la tânăra noastră generație, chiar ar fi necesar să tragem semnale de alarmă. Nu numai la nivelul educației primite în școală, care va găsi mereu scuze în sistemul ce pune piedici, ci și la nivelul educației primite în familie, care ne este și mai la îndemână. În primii ani de viață, îi putem încuraja pe copii să pună și să-și pună cât mai multe întrebări, la care să găsească răspunsuri. Cercetând, punându-și creativitatea la bătaie, ținându-i cât e posibil la distanță de soluțiile ce vin de-a gata de pe internet. Încercând să-i punem în contact direct cu natura, de la care, vrând-nevrând, vor învăța despre creativitate.
La nivel macro, sinceră să fiu, nu-mi fac foarte multe griji. Chiar și cu un procent de doar 5% din totalul populației de pe Glob, societatea a reușit să evolueze fantastic în ultimii ani, cel puțin atunci când vine vorba de domeniul IT și al științelor în general. La nivel micro însă, ar trebui ca fiecare să căutăm soluții… Parte din soluție poate fi și o doză zilnică de educație.
