M-am uitat, la finalul săptămânii trecute, peste rezultatele elevilor la simulările evaluării naționale. Mie, una, mi s-au părut dezastruoase, cel puțin la matematică. Cei mai mulți dintre ei, 22,97%, au obținut note între 2 și 2,99. Cei mai puțini dintre ei, 2,98%, au obținut note între 9 și 9,99 și doar 11 elevi au luat nota 10. Procentele acestea sunt dintr-un total de 6.883 candidaţi prezenţi în județul Suceava.
Aproape toți cei cu care am vorbit mi-au spus însă că nu e motiv de îngrijorare. Și că e mai bine așa, pentru că nota slabă luată la simulare poate fi mobilizatoare și aducătoare de șansa unei note mari la adevăratele evaluări. Că, de fapt, dintotdeauna subiectele la simulări au fost mult mai grele decât cele de la evaluări, în toți anii trecuți. Și că elevii nu prea iau în serios simulările și nu se pregătesc suficient până la momentul lor.
Dacă sunt adevărate toate aceste lucruri, mă întreb, atunci, care este de fapt scopul acestor evaluări… Profesorii spun că sunt pentru a-i familiariza pe elevi cu atmosfera de examen. Unde e însă familiarizarea, din moment ce elevii oricum nu le tratatează cu seriozitate? Din moment ce în multe școli s-au desfășurat în clase aglomerate, în care în fiecare bancă era și un elev de clasa a VII-a. Din moment ce subiectele au fost mai grele, intenționat, decât cele din vară… Deci aproape toate, condiții diferite de ceea ce va urma.
Ținând cont de cele auzite în jur legat de simulări, aș spune mai degrabă că rolul lor nu a fost de a-i familiariza cu ce va urma, ci a fost de a-i învăța pe elevi cu greul… pentru ca la examen să li se pară totul mai ușor. Pentru că la examen fiecare va sta singur în bancă, deci va avea spațiu mai mult să respire, subiectele vor părea mai ușoare după cele de la simulări, iar profesorii vor avea sentimentul că, în urma diagnozei de la repetiții, au aplicat metodele cele mai bune și-au reuși să le crească performanțele elevilor. Și, uite așa, toată lumea are șanse să fie mulțumită.
Ca părinte, aș putea fi mulțumită la gândul că simularea aceasta a fost doar un exercițiu prin care mi se arată cât de greu poate să fie, dar de fapt nu va fi. Dar nu sunt! Aș fi fost mulțumită dacă, la finalul acestei simulări, fiecărui elev i s-ar fi explicat de către profesor, în două-trei propoziții (că nu-i timp de mai mult niciodată), unde trebuie să muncească mai mult ca să-și crească performanța. Dacă ar fi fost ca o repetiție înaintea reprezentației finale, în care identifici detaliile care trebuie îmbunătățite pentru succes. Detalii, pentru că e prea târziu pentru altceva. Dar n-a fost.
A fost doar o altă belea pentru profesorii frustrați că au de corectat lucrări simulate la dublu, de a VII-a și a VIII-a. Așa că, obosiți fiind, continuă lucrurile de parcă simulările nici n-ar fi fost, pentru că, de fapt, pare că nici nu au vreun rost.
