Pe 6 decembrie 1989, la numai 2 zile de la încheierea întâlnirii cu liderii comuniști din Tratatul de la Varșovia, președintele URSS MIHAIL GORBACIOV are discuții, la Kiev, cu președintele Franței, FRANCOIS MITTERAND. Recenta deschidere a arhivelor franceze indică dezbateri aprinse referitoare la unificarea Germaniei pe cale pașnică, dar numai după ce toate regimurile comuniste vor avea noi conducători. Unii istorici pun pe seama acestei întâlniri luarea deciziei finale de înlăturare a lui NICOLAE CEAUȘESCU pe cale violentă, cei doi șefi de stat fiind convinși că liderul romăn nu va renunța la funcție de bunăvoie.
Informațiile pe care le avem acum arată că între URSS și țările din vest a existat conlucrare informativă și militară, Franța deplasând pe teritoriul Ungariei, până la granița cu România, grupuri de comando care să intervină dacă situația ar fi degenerat.
Dar ziua de 6 decembrie 1989 este importantă și dintr-un alt punct de vedere. Abia întors de la Moscova, EGON KRENZ ( succesorul lui ERICH HONECKER în fruntea RDG ) își prezintă demisia după numai 2 luni de mandat. Locul lui este luat de MANFRED GERLACH, președinte al Partidului Liberal-Democrat.
Procesul de unificare a celor două state germane este în plină desfășurare: firmele din RFG se asociază cu cele din RDG, oamenii de știință și cultură din ambele state desfășoară acțiuni comune, iar partidele din vest își constituie organizații în est. Între cele două state nu mai există granițe, călătoria este liberă în tot spațiul german.
Doar NICOLAE CEAUȘESCU continuă să creadă că se bucură de popularitate în rândul românilor și că poate să țină piept schimbărilor care vin ca un tăvălug.
