Doza de educaţie (DDE) – Astăzi începem prin a face un exercițiu de imaginație, adresat celor mai tineri.
Să zicem că ești student în Amsterdam. De ce Amsterdam? Pentru că am mulți prieteni ai căror copii au ales să studieze la universități din Olanda.
Deci ești student în Amsterdam și îți dorești un apartament cu chirie mica. Dar realitatea e, că la cât de scumpe un astfel de apartament, dorința ta e doar un vis, dacă nu ai părinți cu portofele groase rău. Iar singura variantă de găzduire e tot o camera de cămin, cu vedere minunată la peretele vecinului. Dar ce-ar fi dacă ți s-ar oferi o locuință gratuită, cu o mică condiție?
Să petreci 30 de ore pe lună cu bătrâni. Bătrâni pe care poți să-i vezi infinit de plicticoși sau care, dacă le dai o șansă, s-ar putea să te învețe despre viață, să-ți povestească întâmplări de demult și, mai ales, despre cum să nu te îngrijorezi prea mult pentru performanțele tale academice, pentru că… înțelepciunea chiar poate veni odată cu vârsta…
De fapt, exercițiul acesta de imaginație pentru mulți, e o realitate pentru unii. Pentru că se pare că există un astfel de experiment într-un azil din Olanda, unde studenții sunt invitați să stea cu vârstnicii în schimbul locuinței. Ce înseamnă „să stai cu ei”? Ei bine, aici bătrânii sunt cei care învață de la tineri cum să folosească telefonul pentru apeluri video cu familia și altele de-ale tinerilor. Iar tinerii sunt parteneri de șah ai vârstnicilor, care îi învață strategii de joc pe care nu le găsesc în niciun ghid de „Cum să devii campion la șah în 5 pași”.
Și pare-se că e timp „win-win” de ambele părți. Bătrânii, care altfel ar putea să simtă izolarea și singurătatea, simt că sunt văzuți, apreciați și, mai ales, conectați la o lume dinamică. Iar studenții… Studenții întrebați pare-se că sunt și ei mulțumiți.
Când ai 20 de ani, ai impresia că ești invincibil și că ai tot timpul din lume. Dar când începi să înveți să asculți povești de viață, să împarți momente simple și sincere cu cineva care are atâta înțelepciune de oferit, te schimbi. Și chiar dacă nu toți se simt mai puțin stresați de examene, cel puțin învață niște lecții pe care nu le găsesc în cărțile de psihologie.
Inițiatorii experimentului spun că efectele programului sunt extraordinare: bătrânii se simt mai conectați, studenții devin mai empatici și învață lecții de viață care îi vor ghida ani la rând.
Știu că nu voi vedea astfel de experimente pe la noi prea devreme. Dar dacă tot s-a terminat sesiunea pentru mulți, poate n-ar fi rău să-i îndemnăm pe cei tineri să ofere puțin timp pentru cei din jur. Un minut de atenție poate transforma o zi întreagă. Ar putea să își viziteze bunicii și să-i întrebe pur și simplu ce mai fac.
În final mă gândeam la o concluzie ce ar putea fi valabilă pentru noi toți care, indiferent de vârstă, avem impresia că nu avem timp: s-ar putea ca puțin timp dedicat cuiva să fie chiar acea „chirie” pe care o dăm în schimbul unei vieți mai bogate, pline de înțelepciune și iubire.
prof. Maria Adriana Nichitean
