Uite că, anul acesta, luna mai a venit cu bucurie pentru toți! S-a nimerit să înceapă într-o zi de marți, aducătoare de noroc de data aceasta, dacă e să ținem seama că este zi liberă. Unde mai pui că am primit, în buna tradiție, și o zi liberă bonus, ziua de luni. Gata!… Toată lumea e mulțumită! Începem săptămâna cu dreptul, la stat degeaba.
Ei… dar tot mai sunt vreo doi care se consideră ghinionoști. Pentru că au stat și au numărat zilele punți de anul trecut și pe cele de anul acesta și le-a dat cu minus. În loc să crească, s-ar părea că au scăzut. Anul trecut, trei zile punți, anul acesta doar două deja confirmate! Una la final de aprilie și una în miez de decembrie, zi de Crăciun. Punțile astea tot punți, ca și autostrăzile. În loc să se lungească și să le crească numărul, se scurtează și cele existente deja…
Deci, bucuroși, dar nițel nemulțumiți. Așa cum îi stă bine românului. Să fii mulțumit de toate, ar fi semn de suficiență. Iar românul nu e suficient, așa-i?
E rost de sărbătoare prelungită în concluzie. Începută de vineri și continuată până în amurg de marți, 1 mai. Ei…. mi-aduc aminte cu nostalgie de ziua de 1 mai din vremea copilăriei mele. Cum mă îmbrăcam în strai sărbătoresc pionieresc și, fluturând stegulețul tricolor, așteptam cu nerăbdare momentul în care se dădea stratul la mici. Eu, împreună cu megieșii mei, de-același leat și-același preferințe culinare.
Nostalgică mai sunt! O crede lumea că regret timpuri de multă vreme trecute… Deși gustul amintirilor nu-mi displace, nu duc dorul statului în picioare jumătate de zi, aliniată perfect cu ceilalți pionieri.
Mă întorc în prezent și zic să sărbătorim cum se cuvine “1 Mai – muncitoresc”! Nu cu steaguri fluturate, cu demonstrații propagandistice, cu marșuri sau alte adunări. Nici măcar cu lucru prin grădină sau curte în caz că le ai. Eventual… un grătărel… o plimbare prin parcul de agrement Tătărași…. Păi, cum să arăți că prețuiești mai bine munca, decât odihnindu-te?! Să stai, să încarci bateriile la maxim, ca să poți da randament sporit când te întorci să muncești. Acesta este cel mai mare semn de respect al muncii: statul preventiv degeaba.
Serios, acum! Mi-e greu să înțeleg zilele acestea punți, deși nu le displac. Mai ales când știu că voi munci la dublu pentru a le recupera. Dar încerc să fac precum mulți alții și mă gândesc mai mult la ziua de astăzi, decât la cea care va urma. Mi-e greu, dar uite că mi-am găsit ocupație, de tot vorbeam despre statul degeaba.
