Suntem deja la jumătatea săptămânii și nu ne gândim doar că vine weekendul, ci că vine chiar vacanța. Vacanța de iarnă. Timp de petrecut cu familia lărgită, de odihnă prelungită, de relaxare. Final de an fiind, am acumulat cu siguranță satisfacții pe de o parte, pe de altă parte poate și dezamăgiri, dar cu siguranță în ambele cazuri acumularea s-a făcut cu efort. Și drept urmare în decembrie resimțim multă oboseală.
Dar vine vacanța. Și ne facem planuri că ne vom reîncărca bateriile. Și tot ce ni se pare că nu mai iese acum cum se cuvine, va ieși mai potrivit la început de an, când vom fi mai relaxați, mai odihniți. Cel puțin așa se văd lucrurile în cazul meu… Și cam acestea erau așteptările de la vacanța de iarnă. O reîncărcare a bateriilor. Ca să-mi iasă lucrurile la fel de bine sau chiar mai bine decât până acum.
Dar speranța mea pentru odihna și relaxarea viitoare au început să se îndepărteze din ce în ce mai mult. De ce?! Pentru că mulți din cei ce mă înconjoară mi-au spus să mă țin bine. Cu energia pe care o am acum. Căci în vacanță va fi mai multă risipă decât acumulare. Cu gătitul mesei de sărbători, cu curățenia aferentă, cu vizitele pe care le voi primi și eventual le voi face. Toate cu consum de energie. Și dacă mai pui în calcul și mesajele scrise pe care le voi trimite tuturor celor pe care consider că e frumos a-i saluta de sărbători, adaug și consumul de neuroni.
Ei… dar în privința consumului de neuroni se pare că m-am înșelat. Căci cineva îmi sugera o soluție mult mai la îndemână și economică. Să descarcarc de pe “Sfântul Net” mesaje prefabricate pentru bunici, colegi, prieteni și alte cunoștințe. Căci dacă voi căuta, voi găsi de toate pentru toți. Ca să vezi… se găsesc soluții și pentru asta. Iar eu nici nu am luat în calcul această variantă.
Dar cum o fi cu mesajele acestea?!… Or fi câțiva care culeg din gândurile tuturor de sărbători și le adună într-o culegere… ca acelea cu proverbe și zicători, doar că sunt mesaje de Crăciun… Ce dacă nu sunt originale? Important e că sunt cuvinte iscusit potrivite, ritmate pe alocuri și care dau bine în ochii destinatarului. Cu puțin noroc s-ar putea ca mesajul pe care l-ai ales să nu fi fost ales și de alții spre trimitere… Iar dacă deja ești al doilea care trimite aceleeași persoane același mesaj, nu are decât să se întrebe cine de la cine a copiat. Ca la școală.
Dar mă întreb dacă nu am devenit prea mulți dintre noi, din lipsă de timp sau poate uneori de inspirație, prea puțin atenți la conținutul mesajelor și mai mult la forma lor. Căci nu știu dacă cei dragi sunt mai interesați dacă am devenit sau nu de-a lungul acestui an mici poeți sau de gândurile și trăirile noastre sincere, chiar dacă nu rimate și ritmate.
Acestea fiind zise și gândite, cred că și anul acesta voi fi mai zgârcită cu mesajele. Le voi trimite acelora pentru care contează mai mult conținutul decât forma lor. Și chiar dacă voi mai consuma pe final de an neuroni și pentru ele, mă gândesc că merită. Căci mi-e mai greu să caut în gândurile altora și să le copiez, decât să scriu în cuvinte puține propriile gânduri. Și cred că m-ar putea ajuta în acest caz și consumul regulat de… doze de educație.
