În fiecare an, pe 29 octombrie marcăm Ziua Internațională a Internetului, aceasta fiind data la care a fost transmis primul mesaj de la un calculator la altul, în urmă cu 43 de ani.
Șapte români din zece, cu vârste peste 15 ani din mediul urban, declarau că utilizează internetul. Suntem chiar pe primul loc în Europa în privința vitezei lui… Ar putea fi motive de bucurie… Dar uite că astăzi, în preajma zilei lui, vreau să mă cert puțin cu el. Pentru că, pe lângă beneficiile pe care le aduce, devin tot mai conștientă de marile minusuri pe care le poate genera folosirea lui în exces.
Îmi pare că am devenit prea superficiali. Că nu ne mai străduim să memorăm nu doar numerele de telefon, cum o făceam pe vremuri, ci nici zilele de naștere ale prietenilor sau întâmplări din vacanțe frumoase. Are cine să ne reamintească asta… Dar ce te faci dacă nu ai acces la internet exact în ziua unuia dintre cei pe care îi prețuiești mai mult?
Ne asumăm cu mândrie faptul că am devenit “multitasking”. Că nu doar trimitem bezele prietenei în timp ce completăm o statistică plictisitoare, ci reușim să și printăm niște articole aparent interesante și să răspundem în același timp la un email important, în timp ce vorbim pe speaker cu altcineva, la telefon. Mi s-a părut sugestivă în această problemă imaginea unui jongleur cu farfurii chinezești ce zboară în aer sub privirile lui, ce nu vede de fapt nici una dintre ele. Iar la final le sparge pe toate, așa cum multiplele activități pe care le facem în același timp se sparg în mediocritatea calității.
Ne bucurăm de multitudinea surselor pe care le putem accesa atunci când ne dorim un răspuns. Dar nu ne dăm seama că tocmai această multitudine ce adesea ne derutează, ne poate conduce la un răspuns greșit, tocmai pentru că nu vedem copacul căutat, din pricina pădurii.
Și nu în ultimul rând, ne bucurăm de numărul mare de prieteni virtuali, pe care îi accesăm la fel de superficial precum ne accesează ei pe noi. Și credem că știm o mulțime de lucruri despre ei privindu-le postările, când de fapt nu știm mai nimic.
Sunt supărată nițel pe internet, deși nu pot să contest faptul că mă ajută să-mi exprim gândurile public pe pagina radioului, pentru aceia ce nu au consumat dozele în direct, ascultându-le.
Cu gândul la echilibru în toate, mai închin o doză de educație internetului, diluând puțin din supărare.
