Spre finalul lunii acesteia, vom da foarte mulți dintre noi start la vacanță.
Concedii în minunate locații autohtone sau pe însorite meleaguri îndepărtate.
Despre cum e la noi și cum e acolo, am mai vorbit. Nu doar eu, ci și alții, chiar mai răutăcioși, care spun că avem o țară minunată, dar mare păcat că e locuită. Și asta spre deosebire de alte țări, care știu să facă turism chiar și pe pietre, tocmai pentru că țara este locuită.
Eu sunt puțin mai optimistă și spun că lucrurile se îndreaptă, e drept că în ritm de melc, în direcția corectă. Începem să înțelegem că e musai să atragem turiști și de prin alte țări, dacă românii rămân încă mai atrași de mirajul depărtărilor frumos amenajate, decât de frumusețea sălbatică, uneori prea sălbatică, a împrejurimilor noastre.
În weekendul trecut, vreme scurtă de vacanță și relaxare fiind, am preferat o ieșire de două zile la o cabană din județ, puțin mai spre înălțimi, în zona de munte.
Frumoasă locația, bună cazarea, oameni ospitalieri, cum îi stă bine românului și, să vezi și să nu crezi…. pe măsuța de la intrare, câteva materiale informative tipărite. Pliante care să informeze turistul doritor de activități outdoor. Frumos!- zic. Citesc, încântată de activitățile propuse și privesc cu atenție fotografiile grăitoare. Și-mi zic că bine ar fi fost ca pliantul să fi fost și într-o limbă de circulație internațională. Gând cât să ajung la finalul studierii lui. Unde… surpriză din nou. Cititorul este informat că românul știe a grăi, de asemenea în engleză și germană. O fi chestie de mândrie?!? Să știe și turistul străin că suntem poligloți? Doar atât? Le facem în ciudă anunțându-i, la final, pe înțelesul tuturor, că știm a vorbi, dar nu vrem să ne dăm în stambă oferind și informații pe limba tuturor?
Căci singura informație de pe pliant în limba engleză era aceasta: “Știm să vorbim, de asemenea, în engleză și germană”.
Acestea fiind zise, e clar că mai avem mult de lucrat la modul în care ne promovăm frumusețile țării, indiferent că e vorba de pliante, clipuri la Tv sau altele…
Zic totuși că suntem pe drumul cel bun. De ajutor e și doza de educație, indiferent de timp și spațiu.
Leave a Reply