Vremea aceasta schimbătoare din ultima vreme m-a cam afectat. Nu mă știam meteosensibilă, dar parcă în ultima vreme am râs mult mai puțin. Sigur media despre care citeam undeva, de 17,5 ori pe zi este în scădere. Și asta pentru că stau mult mai rar în preajma copiilor, care sunt sursă constantă de motive de a zâmbi, dacă nu chiar de a râde. Iar râsul ca și căscatul, cum bine știți, sunt contagioase.
Dar, de ce să ne facem griji în privința lipsei râsului din viața noastră?… Pentru că râzând e mai simplu să trecem prin perioadele stresante. Și e valabil pentru toți, indiferent de vârstă. Există studii care demonstrează că râsul are efecte analgezice, datorită efectelor endorfinelor ce sunt eliberate. Deci s-ar putea să fie o soluție și ca atunci când juniorul își julește genunchiul în cădere, dacă vrem să-i oprim plânsul și să glumim despe asta, valindându-i mai întâi emoția. Nu să-l certăm sau să-i spunem pe un ton imperativ să se oprească din plâns.
Pe plan mental râsul conduce la reducerea depresiei, furiei sau anxietății. Este cel ce ne poate face să ne simțim mai plini de energie și ne dă sentimentul de control. E drept că pentru a râde e nevoie și de motive. Căci nu o fi suficient doar să-ți dorești să râzi, dacă nu ai de ce.
Deci, râsul are efecte benefice pe termen scurt, iar umorul, dacă nu are forme agresive (precum ironia, sarcasmul sau tachinarea) ne poate ajuta atât pe termen lung cât și pe termen scurt în relația cu ceilalți.
Și cum toate cele bune ne dorim a li se întâmpla și mai micilor noștri, pentru a fi dispuși să râdă cât mai mult, putem face câteva lucruri și noi, părinții. În primul rând n-ar fi rău să reușim să fim un model de bună dispoziție pentru ei. Să nu ne reprimăm râsul cu gura până la urechi, dacă e rost de el. Inițiativele de a face glume ale celor mici nu trebuie descurajate. Chiar dacă unele dintre ele nu au sens pentru noi. La fel de adevărat este însă, că uneori cei mici uită să se mai oprească din glumit. Chiar și în situații ce trebuie tratate cu seriozitate. Dar dacă le sunteți în preajmă, îi puteți ghida la timp.
Tot noi, adulții, suntem cei care îi putem învăța să nu se ia tot timpul în serios și să aplice din când în când autoironia. Rigiditatea și seriozitatea extremă nu îi prind pe copii. Iar aroganța nu le stă bine.
Umorul poate fi soluția salvatoare în abordarea unor subiecte ce îi fac pe juniori să se simtă jenați. Pornind cu umor, îi putem deschide spre comunicare, pentru ca mai apoi să tratăm cu seriozitate problema ivită, încurajându-i să se exprime.
Deci, dragilor, zic că n-ar fi rău ca zilnic, dozei de educație să-i adăugați o doză de bună dispoziție!
prof. Maria Adriana Nichitean
