Doza de educaţie (DDE) – Aud foarte des replica aceasta din partea părinților de adolescenți sau tineri: “Dacă aș mai avea un copil acum, aș face cu siguranță mai puține greșeli decât am făcut cu primul”.
Nu știu de unde vine convingerea asta legată de numărul greșelilor în scădere, dar dorința de a fi părinte desăvârșit am vaga bănuială că vine de departe, din copilăria părintelui de data asta, copilărie în care i s-a setat dorința de a fi perfect, de a supăra cât mai puțin, de a greși cât mai puțin.
Spunea cineva că mulți dintre părinții de astăzi au fost crescuți cu frica vinovăției…
“De ce ești supărat? Nu trebuie să fii supărat… De ce plângi? Nu trebuie să plângi…” Deci au crescut cu vinovăția că se supără, că plâng, că reacționează. Și crescuți cu frica acestei vinovății părinții de astăzi se străduiesc să fie o variantă mai bună, ferindu-i pe copii de plâns, supărare și conflict.
Și-ajungem în zilele noastre, când părinții copiilor de grădiniță sau clase primare și nu numai, sunt foarte revoltați pentru că cel mic a intrat într-un conflict la școală. Celălalt l-a împins, celălalt l-a jignit, celălalt a pornit conflictul. Și părintele vine la școală, nu cu mâna goală, ci cu un cuvânt ce sună puternic în zilele noastre: “bullying”.
Orice conflict petrecut în spatiul școlii e bullying în ochii părintelui, pentru că îl afectează pe cel mic emoțional. Nu mai contează dacă e doar o simplă ceartă între copii, dacă motivul conflictului sunt doar opiniile diferite de moment. Și de aici lucrurile încep să se rostogolească. Fără să aducă din păcate beneficii nici copilului, nici părintelui.
Firesc că nimeni nu încurajează agresivitatea, dar nici eticheta de agresivitate pe tot ce înseamnă conflict nu e sănătoasă. Pentru că de fapt fiecare dintre noi învățăm din conflicte. Învățăm ce gesturi sau ce cuvinte sau ce comportamente să folosim sau nu. Învățăm în preajma căror oameni e folositor sau nu să stăm. Învățăm o grămadă de lucruri…
Dar, dacă părintele reacționează instant, din dorința de a-l ține la distanță pe cel mic de orice conflict, nu face altceva decât să-l țină la distanță de supărări, de plictis, de oboseală și multe altele. Cu care dacă nu dă piept acum, când încă poate să învețe să reacționeze adecvat, va da piept mai târziu, când reacția ar putea fi supradimensionată și efectul pe măsură.
Așadar, în ciuda vinovăției cu care au crescut părinții, de a nu fi perfecți, ideal ar fi să le lase copiilor lor dreptul la imperfecțiune.
prof. Maria Adriana Nichitean
