Statutul elevului, apărut în Monitorul Oficial la început de august, ar fi trebuit să poziționeze cu mai multă exactitate elevul, vis a vis de drepturile și obligațiile pe care le are în unitatea de învățământ ale cărei uși le deschide zilnic.
Există însă, ca și în alte dăți, articole și alineate din document care sunt suficient de ambigue cât să lase loc de interpretări, interogări, ironii și bineînțeles glume, în spațiul public.
Una dintre îndatoririle elevilor este aceea: „de a se prezenta la școală și la toate activitățile organizate de aceasta într-o ținută vestimentară decentă și adecvată și de a purta elementele de identificare în conformitate cu legislația în vigoare și cu regulamentele și hotărârile unității de învățământ preuniversitar”.
Bineînțeles că au fost nu doar elevi, ci și părinți și profesori care s-au întrebat ce înseamnă mai exact „o ținută vestimentară decentă și adecvată”. Chiar așa?
Unde punem limita exactă între decent și indecent? Pentru că până și decența, e destul de flexibilă și volatilă atunci când vine vorba de vestimentație… Și spun asta pentru că, spre exemplu, îmi aduc aminte că acum vreo câțiva ani, tatăl meu, văzându-mă îmbrăcată într-o rochie roșie, deși lungă până la genunchi și strânsă bine până în gât, m-a întrebat: „Unde ieși așa din casă?!?” Mie nu mi se părea nimic indecent în acea ținută, dar am realizat că roșu nu e pe placul lui.
O întrebare cam în aceeași notă, am citit-o zilele acestea pe o rețea de socializare, adresată de o mamă, profesor foarte apreciat chiar la nivel național, formulată în numele adolescentei familiei, legată de cât de indecenți pot fi considerați niște blugi rupți… doar puțin. Evident o glumă. Menită însă să anticipeze discuțiile care se vor ivi din nou în sălile de clasă, atunci când profesorii își vor exprima nemulțumirea, iar elevii, în cel mai bun caz, doar vor zâmbi ironic la lipsa de viziune și gust vestimentar a profesorilor.
Aceeași discuții de ani buni, despre oportunitatea introducerii uniformei… se schimbă doar combatanții, în funcție de vârstă, educație și gust vestimentar. Soluția? Poate va veni în următorii ani, în cazul în care regulamentul de funcționare al fiecărei școli va fi precis, lipsit de ambiguitate, iar părinții își vor permite să achiziționeze uniforme, pe gustul și al copiilor, și al școlii, și al bunei educații.
Eu aș miza din nou pe buna educație, căci doar ea poate aduce gusturile diverse la un numitor comun.
prof. Maria Adriana Nichitean
