Septembrie… luni. E a doua zi de toamnă, dar se simte exact ca prima: zi de început. Cel puțin așa e la mine în suflet de ani buni. Septembrie e prima lună din an. Exact ca în cazul anului bisericesc, dar fără nicio legătură directă cu asta.
Cred mai degrabă că are legătură cu școala. Pentru că și în copilărie simțeam la fel. În septembrie începea să mi se facă dor de noul început de la școală. Iar după ce am crescut, adultul din mine a așteptat cu aceeași nerăbdare începutul, chiar dacă nu din bancă.
Septembrie e deci începutul de an pentru mine. În ritm foșnit de frunze. Adică mult mai așezat decât cel din decembrie-ianuarie, cu agitația sărbătorilor cu repetiție.
Și în decembrie, și în septembrie se obișnuiește curățenia. În septembrie cea de toamnă. Eu pun mai mult preț pe timpul pentru ordine, decât pe cel pentru curățenie. Ordine în suflet și nu prin cotloanele casei.
Așa că în septembrie mă întorc spre mine să mă pun în ordine nițel. Să mă observ cu atenție și să mă dojenesc pentru toate momentele în care m-a dus valul prea departe, să mă felicit pentru toate momentele în care n-am rătăcit calea propriilor valori. Fără a le pune în balanță, pentru că nu contează numărul lor. Și cumva, îmi fac timp la început de septembrie pentru un scurt „shutdown” și apoi un „restart”, ca să pot funcționa în noul an optim.
Cu siguranță nu punem preț cu toții pe aceleași lucruri. Pentru unii chiar e mai importantă curățenia de toamnă din grădină și casă. E bine și așa, dacă ce e curat la exterior ne ajută pentru ordinea de la interior.
Important este, ca după ce le-am ordonat pe toate cele de dinapoi, să pornim la drum privind înainte.
An nou cu soare! Mai blând, mai așezat, mai în echilibru!
Citește și: https://vivafm.ro/2024/08/30/viata-prin-telenovela-2/
