Pe repede înapoi (PRI) – Istoria recentă ne atrage și astăzi atenția, motivul fiind unul de ordin statal.
Pe 21 august 1965, adoptarea unei noi Constituții transforma România din republică populară în republică socialistă.
Legea fundamentală a țării era modificată după numai o lună de la moartea lui GHEORGHE GHEORGHIU DEJ și venirea la putere a lui NICOLAE CEAUȘESCU, în funcția de secretar general al Partidului Comunist.
Principalele paragrafe ale Constituției stabileau că puterea aparține poporului prin Marea Adunare Națională, că statul este proprietarul resurselor de orice fel (naturale și industriale), că economia are un caracter socialist, comerțul exterior este monopol de stat și că tribunalele și procuratura sunt subordonate Partidului Comunist.
Cetățenii aveau dreptul la muncă, la învățătură, la odihnă și la asigurare materială de bătrânețe, boală sau incapacitate de muncă.
Noua Constituție prevedea, de asemenea, o reorganizare teritorială, adică înființarea județelor așa cum le știm astăzi și transformarea orașelor mari în municipii.
Anterior, teritoriul țării fusese împărțit în regiuni, după model sovietic.
Articolul 28 din Constituția adoptată pe 21 august 1965 prevedea Cetățenilor li se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor și a demonstrațiilor, dar următorul articol stipula clar că toate aceste libertăți nu pot fi folosite în scopuri potrivnice orânduirii socialiste.
Constituția la care ne referim introducea și noțiunea de președinte al României, care era ales de Marea Adunare Națională pe o perioadă de 5 ani.
Evident, având în vedere acapararea puterii, CEAUȘESCU avea să fie primul președinte al țării, dar abia după 9 ani de la avizarea Consituției, în anul 1974.
Bogdan Diaconiţa
