Doza de educaţie (DDE) – Mi se tot învârte prin preajmă în ultima vreme zicala „deșteptul cedează”. E o zicală sădită în mintea mea fragedă de către părinți, apoi udată de profesori și mai târziu de parte din adulții cu care interacționez. Spun parte a adulților pentru că există cum bine știți adulți pentru care cel care cedează e ăla slab, ușor de dus de nas, de împins mai încolo, de lăsat să aștepte în mod repetat și constant.
Și, drept să spun, am cedat de nenumărate ori și încă o fac, dar nu îmi amintesc ca vreodată să mă fi simțit mai deșteaptă pentru că am făcut-o. Sunt curioasă dacă sunt printre voi persoane care s-au simțit mai deștepte cedând. Sau dacă nu cumva au simțit că părerea și timpul și politețea și răbdarea lor nu contează pentru celălalt, care pleacă, pe drept cuvânt călcând mai apăsat, pentru că a obținut ce dorea. Și cu sentimentul că el este deșteptul, pentru că poate și vrea și nicidecum pentru că celălalt l-a lăsat să poată ceea ce și-a dorit.
De ce cedează unii în fața altora? Pentru a evita conflictul, bineînțeles. Dar oare a evita conflictul, îl face cumva să dispară sau doar îl ascunde sub preș pentru o vreme, până când ai de ales din nou dacă respecți sau nu zicala cu deșteptul pierzător?
Un conflict nu se rezolvă nicicând dacă unul cedează. Conflictele se rezolvă atunci când dorințele fiecăruia se întâlnesc la mijloc, făcându-l pe fiecare să simtă că a lăsat în aproximativ egală măsură și unul și altul și că a câștigat ceva fiecare.
Iar dacă n-ai cu cine rezolva un conflict și singura soluție pare a fi să cedezi, pentru a nu (te) inflama și mai tare, ai două variante. Fie cu înțelepciune nu mai cedezi, fie cu înțelepciune pleci. Lângă alți oameni. Care știu că prost nu e nici cel care cedează, nici cel care își susține ideea până la capăt, ci acela care nu găsește niciodată linia de mijloc.
Zilele trecute am preferat să nu cedez. Am spus ce aveam de spus, abia apoi am plecat. Și culmea, abia de data aceasta m-am simțit, dacă nu mai deșteaptă, măcar mai bine. Și nu pe termen scurt, cum ar spune unii înțelepți care gândesc doar pe termen lung.
prof. Maria Adriana Nichitean
