Doza de educaţie (DDE) – Odată cu înaintarea în vârstă, devenim din ce în ce mai conștienți că nu avem cum să le știm pe toate. Să ne pricepem la toate. Unii se pricep foarte bine la comunicare, alții inovare, unii să găsească remedii pentru o boală, alții să bată cuie, să stingă focul sau să conducă mașina. Să crezi că ești foarte bun în toate sau chiar și doar într-un domeniu, să consideri că nu mai ai nimic de învățat, mi se pare dovadă de autosuficiență din prea plin de tine, care nu ajută nimănui și chiar poate încurca rău de tot.
Săptămâna trecută a fost concursul de titularizare a profesorilor. Pe o căldură care îți paraliza mintea. I-am compătimit sincer pe profesorii care și-au dat măsura cunoștințelor în condiții meteo demne de cartea recordurilor. Profesorii erau obligați să fie prezenți în sală cel târziu la ora 8. Subiectele urmau să apară cu puțin noroc la ora 9. Urmau apoi 4 ore în care trebuia să gândești și să scrii coerent. Toate astea erau musai, n-aveai cale de întors și nici posibilitate de schimbat. Însă după ce predai subiectele la care te-au trecut zece rânduri de ape de la emoții și căldură, mai trebuia și să aștepți ca lucrarea ta să fie scanată. Mai devreme sau mai târziu.
La unul dintre cele 4 centre de examen din Suceava, într-una din sălile de clasă, scanarea s-a petrecut nu mai târziu… ci mult mai târziu. În condițiile în care candidații erau obligați să pună pixurile jos la ora 14, scanarea ultimei lucrări s-a petrecut abia în jur de 16. Adică ultimul candidat care a așteptat să-i fie scanată lucrarea, a petrecut aproximativ 8 ore, într-o saună ad-hoc, fără nimic de-ale gurii. 8 ore lungi cât o veșnicie. Așa păreau să spună ochii candidatei slăbuțe și palide care privea cu disperare spre doamna profesoară care scana tacticoasă și imperturbabilă ultima lucrare. De ce i-a luat aproape două ore să scaneze lucrările candidaților care au stat 4 ore în sală? Bună întrebarea…
Cel mai probabil pentru că nu era expert în a scana, că doar nu tot omul se naște cu abilitatea asta, la care se poate adăuga un stil de lucru mai molcom… ca să fiu elegantă. Lucrurile nu se mai puteau schimba în ziua concursului, dar nu s-ar fi ajuns în această situație dacă i-ar fi spus doamnei profesoare cineva că ar fi bine să-și dezvolte aceste abilități și abia apoi poate să mai participe la acest proces, căci situația nu era în premieră, doamna fiind celebră.
Dacă găsim scuze și acceptăm în continuare astfel de oameni, probabil și anul viitor se va întâmpla la fel. Și alți oameni vor suferi, chiar dacă nu va mai fi aceeași caniculă. Oare când vom învăța să transmitem și să acceptăm mesaje legate de faptul că nu suntem buni la toate și că ar trebui să stăm acasă și să mai învățăm, chiar și profesori fiind?….
Cei care au putere de decizie în astfel de situații ar fi bine să găsească soluții, dacă la nivel individual nu se cunoaște măsura. Altfel… ne merităm soarta, așteptând ore întregi pentru ca unii să bată pasul pe loc încurcându-ne… fără măsură.
prof. Maria Adriana Nichitean
