Doza de educaţie (DDE) – Dragilor, vara e în toi. Cu soare fierbinte, înghețată topită pe cornet, cu apă care nu reușește să răcorească și visuri de vacanță. Pentru toți. Chiar și pentru cei care dau acum Bac-ul, chiar și pentru cei care au scăpat de examenul de final de a VIII-a și-și așteaptă cu nerăbdare rezultatele.
Și cum în vară, vacanță sau nu, e chef mai mult de zâmbete, am verificat puțin prin articolele ce treceau în revistă „perlele” de anul acesta, la examenul la Limba și literatura română de la Evaluarea Națională. Sunt savuroase, dincolo de perpetua mirare legată de nivelul de cunoștințe al absolvenților.
Din ce în ce mai mulți absolvenți își recunosc neputința în scris. Nu-mi dau seama dacă să încadrez la curaj, la responsabilitate sau la nepăsare, dar precizări în rezolvarea subiectului de genul “O venit căldura și am vrut să mai stau pe afară… am învățat așa, când am mai avut chef” sunt sigur de pus în cutiuța cu perle.
Unde am fi avut noi, “boomerii” (după cum îi numesc adolescenții pe adulții de astăzi) curajul de a scrie asta într-o lucrare? Am fi bătut câmpii cu grație vreo zece pagini din singurul comentariu învățat pe de rost, chiar dacă nu avea legătură cu subiectul, dar tot nu ne-am fi recunoscut neputința.
Culmea este că subiectele care se dau acum la evaluări nu mai presupun toceală. Doar să respecți o structură, să faci ceva conexiuni și să fii capabil să înțelegi un text suport, la prima vedere. Cu toate astea, generația căreia nu-i place toceala, nu se dă în vând nici după a face conexiuni și analize pe text. În schimb e onestă, și scrie franc, pe foaia de examen, că nu și-a pierdut timpul cu învățatul.
Îmi dau seama că noi, cei examinați înainte de 89 și ei, cei examinați în vremuri recente, suntem la extreme. Pentru că toceala clar nu era ideală, dar nici nepăsarea nu e de ajutor. Și că cel mai greu lucru e să găsești mijlocul acestor extreme, în care să se întâlnească și capacitatea de a memora, căci doar așa pui bazele unor învățări viitoare și capacitatea de a trata cu stres mai puțin evaluările, pentru că doar așa poți fi cea mai bună variantă a ta. Responsabilitatea… ne revine tot nouă. Căci adolescenții au nevoie să fie așezați pe drumul corect, chiar dacă nu o cer.
Închei cu o perlă de anul acesta: “O figură de stil este fâlfâitul. Pentru că e un stil anume de a se deplasa, fâlfâind unde ai nevoie în ziua aceea”.
Fâlfâiți deci, dragii mei, unde vă duce vara asta, poate la toamnă vor veni vremuri mai bune!
prof. Maria Adriana Nichitean
