Doza de educaţie (DDE) – Spuneam într-o întâlnire anterioară că la acest moment, din păcate, ceea ce trebuie să fie o preocupare pentru învățământul românesc este o cale prin care să-i stopăm declinul. Prin care să-l stabilizăm, pentru ca mai apoi să-i găsim leacuri pentru a-și reveni. Doar că măsurile pe care le luăm nu ar trebui să mai fie pe termen scurt. E ca și cu un bolnav, aflat în stare gravă, căruia îi administrezi antidotul pentru boala pe care o are, asigurându-te în același timp să-i crești imunitatea, pentru a nu risca să treci printr-un episod similar cât mai curând. E drept că lucrurile sunt la acest moment atât de nesigure, atât de schimbătoare, încât nici nu știm dacă tratamentul pentru imunitate care funcționează acum, va fi eficient și peste câțiva ani.
Și-atunci ce-i de făcut? La scară mare cred că ar trebui să se adune câțiva experți în educație, din aceia care n-au pierdut contactul cu munca de la catedră, din mediul preuniversitar și universitar, care au mai umblat și pe afară, dar care au dat piept cu realitatea școlii românești și din interior, și toți aceștia să caute soluții pe termen lung.
La nivelul familiei, e nevoie ca părinții să încerce să proiecteze posibilul viitor al elevului, ținând cont de abilitățile și competențele lui și pe care are șanse să le dezvolte într-o lume schimbătoare.
O competență de dezvoltat, care cred că își va păstra valabilitatea indiferent de vremuri, este cunoașterea unei limbi străine. Oricât de schimbător e viitorul, e greu de crezut că vom mai fi vreodată izolați de lume. Și chiar și așa, tot e important să știm o altă limbă decât cea maternă. Deși pare un lucru conștientizat deja de români, aflați că suntem pe penultimul loc între statele UE, la cunoașterea unei a doua limbi. Doar 19% dintre români se declară cunoscători ai altei limbi decât româna. Iar procentul acesta cu siguranță este crescut de cetățenii români vorbitori de maghiară sau altă limbă a minorităților. Doar Ungaria mai este în urma noastră la acest capitol…
Deci dacă în vacanța aceasta aveți nevoie de măcar o certitudine în privința educației valabilă pe termen lung pe care o asigurați elevului familiei, vă recomand acest lucru: sprijiniți-l să-și dezvolte competențe de comunicare într-o limbă străină! Poate fi o școală de vară, un club, o ședere prelungită în străinătate, o activitate în mediu de învățare formal sau nonformal. Orice formă.
Important este, însă, să clădiți măcar o certitudine într-o lume a educației incertă.
prof. Maria Adriana Nichitean
