Pe repede înapoi (PRI) – Dintre toate evenimentele petrecute în lume pe 16 mai, ne-a atras atenția cel din 1972.
Atunci a fost inaugurat sistemul hidroenergetic Porțile de Fier 1, construit pe Dunăre, la frontiera româno – iugoslavă, aceasta fiind cea mai mare hidrocentrală de pe fluviu.
În ziua respectivă, panglica inaugurală a fost tăiată de președinții celor două state, NICOLAE CEAUȘESCU și IOSIF BROZ TITO.
Lucrările la mastodontul de beton cu o lungime de 1.300 de metri nu au fost ușoare și nici scurte.
S-au întins pe parcursul a 8 ani, iar costurile totale au depășit 500 de milioane de dolari.
Pentru construcția Porților de Fier 1 a fost nevoie de mutarea a 11 localități și de inundarea definitivă a insulei Ada-Kaleh, un tărâm locuit în special de etnici turci.
Navigația pe Dunăre a vapoarelor a fost concepută prin ecluze pe ambele maluri, pe principiul vaselor comunicante.
Puterea instalată a sistemului, pe partea română, era de 1.050 de megawați, ceea ce, în 1972, însemna jumătate din hidroenergia țării.
Dar timpul a trecut și modernizările tehnologice au venit firesc.
În ultimii ani, hidrocentrala de la frontiera româno – sârbă a beneficiat de îmbunătățiri de structură care au condus la creșterea puterii instalate.
Bogdan Diaconiţa