Pe repede înapoi (PRI) – Sfârșitul secolului trecut a adus schimbări majore în politica Balcanilor, schimbări la care România a fost parte activă și cărora a trebuit să le facă față.
Ne amintim că, pe 22 aprilie 1999, Parlamentul aproba cererea NATO de acces în spațiul nostru aerian pentru operațiunile asupra Iugoslaviei, după cum suna formularea oficială.
De fapt, aceste operațiuni au vizat bombardarea țintelor considerate strategice din Iugoslavia, ca represalii la implicarea în conflictul din Kosovo.
Rachetele NATO au lovit nu numai obiective militare, ci și poduri și întreprinderi, ceea ce l-a determinat pe președintele iugoslav SLOBODAN MILOȘEVICI să vorbească despre producerea unui genocid, adică exact aceeași acuzație pe care i-o aducea NATO pentru masacrarea albanezilor kosovari.
Pe 22 aprilie 1999, folosirea spațiului aerian al României de către forțele nord-atlantice împotriva Iugoslaviei a împărțit societatea noastră în două, ambele părți aducând argumente în general violente timp de o lună și jumătate.
Adică până când Iugoslavia a cedat în fața ofensivei NATO, retrăgându-și armata din Kosovo.
Dar istoria se scrie și altfel!
După numai 5 ani de la aceste evenimente, România era primită în NATO, intrând astfel sub umbrela de protecție a Statelor Unite și a aliaților occidentali.
Bogdan Diaconiţa
