Doza de educaţie (DDE) – Nu-i așa că în perioade în care lucrurile se schimbă în jurul vostru, vi se spune adesea de către cei din jur, care vă cunosc mai mult sau mai puțin bine… “Sper să nu te schimbi și tu”…? Iar cuvintele sunt spuse pe tonul unei sentințe definitive, deși aparent exprimă o speranță. Și indiferent de este o sentință sau o speranță, sintagma asta odată spusă, e ca un cadou pe care fie îl lași aruncat într-un colț fără să-l prețuiești pentru că ți-e total nepotrivit, fie ți-l așezi ca pe o umbrelă deasupra capului să te păzească de eventualele schimbări ce s-ar îndrepta spre tine amenințătoare, fie ți-l lipești la piept. Să vadă oamenii că te-ai schimbat și să decidă ei dacă stau la distanță sau se apropie.
Ceea ce este interesant în astfel de situații este faptul că mai toți cei care exprimă această probabilitate a schimbării, iau în calcul doar o schimbare în rău. Ai putea crede că e motiv de bucurie. Pentru că nu te poți schimba în rău, decât dacă acum ești bun. Iar dacă erai bun la momentul temerilor lor, iar deocamdată schimbarea nu s-a produs, asta înseamnă că încă mai ești bun. Oare de ce nu luăm în calcul când privim spre ceilalți și o schimbare în bine? O fi din cauza fricilor pe care le purtăm de când ne naștem legat de tot ceea ce nu ne mai este familiar?…
Schimbarea în ceilalți este mult mai interesantă și mai ușor de observat și analizat decât schimbarea propriei persoane. Firesc. Când privești spre ceilalți, ai nevoie doar de o pereche de ochi, un suflet și o minte ca să vezi schimbarea. E puțin mai greu însă să observi propria schimbare. Pentru că pe lângă ochi, și suflet, și minte, mai ai nevoie de o oglindă. Reală sau sub forma unei introspecții, dar oglindă să fie. Să te privești încet, încet, așezat, de sus până jos și-apoi de jos în sus și să te compari cu cel de acum un an. Sau zece…
Păgubos ar fi să privești și să te vezi la fel. Ori oglinda, ori ceva la suflet sau minte dă ceva rateuri. Pentru că fiecare zi aduce ceva nou, care inevitabil ne schimbă chiar dacă imperceptibil. Nu neapărat în rău, nu neapărat în bine, dar ne schimbă. Și schimbați fiind, oricum vedem diferit și ceea ce este în jurul nostru.
Așadar neschimbarea ar fi nefirească. Schimbarea e în largul ei în viața fiecăruia. Ceea ce este însă important e ca toate aceste schimbări să nu-ți deturneze sensul. Sensul în care circului prin viață. Să te mai rătăcești uneori pe drumuri lăturalnice, se acceptă, atâta vreme cât mergi în aceeași direcție, dacă s-a dovedit a fi cea bună.
prof. Maria Adriana Nichitean
