Doza de educaţie (DDE) – Pe 13 februarie se marchează Ziua Mondială a Radioului.
La noi prima emisiune oficială la radio s-a auzit în urmă cu 96 de ani. De la momentul acela, când era un singur post de radio ce transmitea doar câteva ore pe zi, s-a ajuns la zeci, chiar sute de posturi de radio, mai mici sau mai mari, naționale, regionale sau locale.
Ai zice că multe fiind, luptând pentru supraviețuire, transmit emisiuni de calitate pentru a-și atrage ascultătorii. Că nu e chiar așa, o putem constata noi, cei care ascultăm radioul în mașină, în drum spre serviciu sau destinații mai îndepărtate. Adică noi, ăștia, care pe vremuri ascultam nu doar știri și muzică, ci și „Ora veselă” sau „Ora copiilor”, „Cronica dramatică” sau… „Cotele apelor Dunării”.
Nu-mi stă în fire nostalgia după vremurile trecute, dar trebuie să recunosc că-mi amintesc cu mare drag râsul molipsitor al mamei la glumele ce aveau o oră dedicată, curiozitatea ce emana prin toți porii bunicului când asculta noutățile la Europa Liberă și pe mine făcând piruete prin casă sau făcând playback în oglindă cu sprayul mamei pe post de microfon, pe muzica ce răsuna în boxă..
Realitatea din jur s-a schimbat între timp… Și posturile de radio s-au schimbat și și-au adaptat emisiunile la ritmul vieții de acum. La radio se ascultă multă muzică, de tot felul. Și slavă cerului, ai de unde alege, pentru că dacă nu-ți place ritmul pe o frecvență, ai libertatea de a schimba pe alta, când îți dorești.
Am întrebat vreo doi tineri din preajmă dacă ascultă radioul. Rar. Foarte rar. Pentru că în mașină poți să-ți aduci muzica cu tine sau să te conectezi la telefon și să asculți playlist-ul personal. Asta nu înseamnă că nu ascultă deloc. Ascultă radioul, dar doar în mașină. Și asta înseamnă că nu vor avea amintiri de acasă în preajma radioului. Dar au zeci de alte amintiri. Dacă ascultă știri la radio? Tot accidental. Dacă ascultă emisiuni? La întrebarea asta nici nu s-au mai străduit să răspundă…
Deci radioul se ascultă mai rar de tânăra generație, cu mai puțină vorbă și mai multă muzică. Dar chiar dacă se ascultă mai puțin, am convingerea că se va asculta, într-o formă sau alta și peste 10 și peste 20 și chiar mai mulți ani. Așa că responsabilitatea celor care se aud la radio… rămâne. La fel de mare pentru a face emisiuni de calitate, pentru a alege muzica potrivită, pentru a stârni curiozitatea și pentru a manipula mai puțin decât o face televizorul.
La mulți ani inspirați tuturor colegilor din radio și la cât mai mulți ascultători fideli!
prof. Maria Adriana Nichitean
