Doza de educaţie (DDE) – Se apropie Crăciunul. Și vine la pachet cu dorința de a-i face pe cei din jur fericiți. O dorință firească, pentru că aduce bucurie nu doar celui care primește, ci mai ales celui care dăruiește.
E perioada din an în care suntem mai dispuși să facem donații – căci e o confirmare a altruismului lăudabil, să oferim daruri celor care ne-au fost alături peste an – pentru că și recunoștința e lăudabilă, să oferim cadouri – căci bucuria copiilor ne stârnește propria bucurie, lăudabilă și ea.
Deci oferim cât putem de mult, după buget și suflet, de cele mai multe ori ca să mai creștem nițel, inconștient, nu neapărat în ochii celorlalți, ci mai mult în propriii ochi. Și e minunat, indiferent de motivul pentru care o facem, atâta vreme cât este despre bucurie.
Am să mă opresc însă la ceea ce oferim cu bucurie copiilor noștri, spre bucuria lor, pe termen scurt. La binele pe care li-l proiectăm atunci când le dăruim și la ceea ce se întâmplă de fapt. Și n-am să mă opresc doar la perioada aceasta a Crăciunului.
Am să vă reamintesc, cu strângere de inimă, că a oferi mai mult copiilor noștri acum, înseamnă de multe ori să facem mai puțin pentru viitorul lor. De ce?!
Pentru că, din dorința de a le oferi chiar în momentul în care își doresc un anume lucru, le distrugem capacitatea de a amâna satisfacția nevoii. Această capacitate care este strâns legată de felul în care vor funcționa în viitor în situații de stres. Iar copiii noștri par a fi din ce în ce mai puțin capabili să facă față unor astfel de situații acasă, la școală, în mijlocul prietenilor.
Pentru că, din dorința de a-i ține ocupați și în liniște, le oferim prea des fascinația gadgeturilor și prea rar timpul nostru sau al altor persoane din jur. Iar limitarea interacțiunii cu ceilalți le limitează posibilitatea de a comunica, de a da piept cu realitatea. Copiii noștri trăiesc prea mult în lumea alertă a jocurilor, a distracției și prea puțin în lumea în care lucrurile se fac cătinel, cu răbdare și uneori monoton. Lumea în care nu pot fi doar ei la butoane, nu pot dicta ritmul și nu-și pot impune tot timpul nevoile și victoriile.
La cât de mult am povestit pe această temă, mi se pare puțin desuet faptul că o fac acum, din nou, în preajma sărbătorilor. Dar mă gândesc că acum suntem cu toții mai dispuși să ascultăm despre cum să facem mai bine.
Iar bine pentru copii nu înseamnă tot timpul aici, acum, un gadget, o satisfacție imediată.
Dar poate că sunteți dintre părinții care au amânat un dar, depășind nemulțumirea de moment a copilului, lăsându-l în seama Crăciunului.
Și-atunci e minunat! Pentru că veți aduna bucurie nu doar Crăciunul acesta, ci multe de acum înainte.
prof. Maria Adriana Nichitean
