În ultima vreme aud tot mai mulți cunoscuți plângându-se din cauza oboselii. Nici cele șase, șapte și, în cele mai fericite cazuri, cele opt ore de somn din timpul nopții nu îmbunătățesc situația. Și asta se întâmplă deși mulți răutăcioși spun că majoritatea românilor se pricep mai mult la odihnă decât la muncă. În concluzie la odihnă nu ne prea pricepem… Mai degrabă la muncă, dar om fi stând prost cu organizarea ei…
Afirm că mai mulți se pricep la muncă decât la odihnă, deoarece nu am auzit pe nimeni întrebându-se cum ar trebui să facă pentru a munci mai mult și mai bine. În schimb am auzit mai multe mame întrebându-se cum ar trebui să facă să se poată odihni mai bine. Căci unele nu o pot face, îngrijorate fiind că juniorul familiei încă nu doarme singur. Și e o adevărată tragedie în familie când se ia în discuție această problemă.
Nu mă refer aici doar la familii cu copii de 1, 2, 3 ani, ci chiar la familii cu copii de 8, 9 ani, în care copilul încă doarme cu unul dintre părinți. Căci par acești copii a fi de acord din toată inima cu o spusă citită de mine pe undeva: “Somnul este mai bun când îl împarți cu cineva pe care îl iubești.” Și-atunci, de ce ar fi musai să doarmă singuri?!
Specialiștii spun că e musai. Exceptând bebelușii, care pot dormi în aceeași cameră, dar ideal în patul special amenajat. Dar când e cel mai potrivit să se facă acest pas? În niciun caz în jurul vârstei de 18 luni, căci anxietatea de separare e la cote maxime în această perioadă. Și nici atunci când în viața copilului au loc schimbări importante precum începerea grădiniței sau a școlii, mutarea într-o nouă locuință sau venirea pe lume a unui nou membru în familie. În rest… cu cât mai repede, cu atât mai bine. Bineînțeles că e foarte important să vă doriți și dumneavoastră acest lucru. Măcar în aceeași măsură în care își dorește tatăl, dragi mămici!
E drept însă că nu e chiar atât de simplu cum vă spun toți prietenii ce duc mâna la gură mirați că elevul de clasa întâi încă mai doarme cu mama. Cere consecvență și răbdare din partea dumneavoastră, cei care ați putea fi treziți nopți bune din somn de copilul carre se plânge în miez de noapte că nu reușește să adoarmă singur. Sfaturi sunt multe… nu toate funcționează la fel, căci nici copiii nu sunt toți la fel. Depinde de cât de atașați, de introvertiți sau nu sunt.
Am să vă spun ce a funcționat în cazul meu… deci metodă verificată. Pentru că nu am avut de unde investi în redecorarea dormitorului la momentul respectiv, i-am schimbat lenjeria, cu una mai atrăgătoare, pe gustul lui. Amintindu-mi că și mie îmi era teamă de întuneric la vârsta lui (și uneori îmi mai este și acum), i-am lăsat o veioză aprinsă în cameră. În fiecare seară avem un ritual al nostru. Nu vi-l spun, căci e secret. Dar cred că bănuiți cuvintele pe care le rosteam înainte de culcare împreună. Un tovarăș de pluș care să vă suplinească absența n-ar strica, cel puțin la început…
E bine ca înainte să discutați cu el despre această schimbare, mai ales dacă are o vârstă la care dă semne că ar putea înțelege. Încurajările funcționează perfect, mai ales în cazul celor care au o vârstă deja înaintată… Dar indiferent de calea ce se va dovedi eficientă, cel mai important este ca dumneavoastră să fiți consecvenți. Să nu cedați după două treziri plângăcioase, în miez de noapte.
Vă poate veni în ajutor și o doză de educație!
prof. Maria Adriana Nichitean
