Doza de educaţie (DDE) – Testarea anti-drog a elevilor a devenit un subiect de dispute, chiar înainte de începerea școlii. Ca în multe alte dăți, a fost nevoie de o nenorocire, pentru ca discuția să ajungă pe agenda publică și pentru a nu asista doar, la un fenomen destul de răspândit și vizibil și până acum.
În general, părinții, de fiecare dată când se iscă un astfel de subiect, sunt cu urechile ciulite, dar nu reușesc să aibă niciun fel de reacție. Mai ales aceia care au mai puține informații despre subiect, care nu sunt familiarizați cu fenomenul. Am auzit însă că în această problemă, mai mult decât în alte dăți, părinții au reacționat. Mulți dintre ei nemulțumiți de faptul că o astfel de testare, ce s-ar solda cu un rezultat pozitiv, ar duce la stigmatizarea și limitarea șanselor copilului.
Stau și mă întreb cum e mai bine? Să stai precum struțul, cu capul în nisip, bucuros că nu ai dovezi certe că cel mic al familiei este consumator? Ce nu știi, nu te omoară. Sau să-ți expui copilul, în cunoștință de cauză, sperând că astfel autoritățile vor putea face mai mult decât ai putea face tu în a-l feri de consum? Habar n-am cum e mai bine…
Ceea ce știu însă cu siguranță este că dacă s-ar decide o astfel de testare în școli, puii consumatori ar găsi soluții să scape basma curată, să eludeze legea, să facă în așa fel încât să nu fie identificați. Pentru că puii sunt de români, iar românul este suficient de creativ.
Până la urmă, ceea ce cred că rămâne panaceul multor problemelor este prevenția… Informarea făcută într-un cadru organizat, de persoane foarte bine informate, pe cât mai multe canale, de la o vârstă cât mai fragedă. Copiii au fost și vor rămâne curioși indiferent de societatea și timpurile în care trăiesc. Iar noi, adulții, suntem datori să răspundem curiozității lor într-un mod adecvat, înaintea celor care ar putea să le răspundă creând dependență. Să existe în fiecare școală discuții apăsate și nu doar postere desenate, legate de acest fenomen, și nu doar o dată pe an, ci măcar o dată pe modul. Subiectul nu poate fi epuizat dintr-o singură discuție!
Activități organizate de școală, în care cei mici să întâlnească oameni care vorbesc despre droguri nu doar din cărți sau din filme, ci care au trecut și au depășit o astfel de experiență. Întâlniri în care de la vizionarea unui material video să se stârnească dezbateri constructive, de pe urma cărora să aibă fiecare ceva de învățat. Și da… cred că în școală trebuie să se întâmple mai întâi… dacă vrem să avem certitudinea că se întâmplă… pentru că e plină lumea de părinți – „struți”.
Nu puteam ignora realitatea: nici faptul că adolescenții și tinerii consumă, nici faptul că poliția nu intervine la timp, nici faptul că adulții sunt mult prea puțin pregătiți să poarte aceste discuții în familie.
prof. Maria Adriana Nichitean
