Pe repede înapoi (PRI) – Astăzi vorbim despre, probabil, cea mai mare escrocherie financiară din istoria recentă a României.
Pe 25 august 1994, IOAN STOICA, inițiatorul jocului piramidal Caritas, era reținut de poliție sub acuzația de fals și înșelăciune.
Sute de mii de români au jucat timp de 2 ani la acest sistem care promitea câștigarea unei sume de 8 ori mai mare decât cea depusă.
O perioadă lucrurile au mers bine, banii s-au multiplicat, iar reclama a fost colosală pentru acele vremuri.
În pofida avertismentelor lansate de economiști că asemenea jocuri nu pot continua la infinit, oamenii au dat buzna să se înscrie, sperând într-un câștig rapid.
După prabușirea oficială a sistemului, circa 300.000 de români și-au pierdut economiile strânse o viață.
Grupați în diverse asociații, mulți au încercat să recupereze în instanță banii investiți, dar au eșuat.
Practic, din Caritas nu a mai rămas nimic, a dispărut la fel de brusc cum a apărut!
Dar cine era IOAN STOICA, presupusul creier al întregii afaceri?
Nimeni altul decât un contabil din Brașov stabilit la Cluj și care se lăuda cu studii economice și cu relații importante în lumea finanțelor.
Ce a urmat o fost o adevărată nebunie: oamenii au început să depună sume mici, apoi din ce în ce mai mari, iar la un moment dat nici nu mai ridicau banii, ci îi rulau în continuare.
În orașele din Ardeal au explodat vânzările la apartamente, mașini și aparatură casnică, deși prețurile erau de 2 – 3 ori mai mari decât în restul țării.
Evident că acest dezmăț financiar nu putea dura o veșnicie, așa încât sistemul s-a gripat, apoi a sucombat.
Pe 25 august 1994, STOICA era arestat, după care aveau să urmeze procesul și condamnarea la 7 ani de închisoare, din care va face efectiv doar un an și jumătate.
Analizele Băncii Naționale au arătat că jocul Caritas a rulat echivalentul a 4 miliarde de dolari, altfel spus aproximativ o treime din masa monetară a țării.
Dar lovitura financiară i-a afectat nu numai pe românii care au depus bani, ci și pe inițiatorul jocului: STOICA a dat faliment, a divorțat și a devenit aproape un caz social.
Probabil acesta a fost blestemul Caritasului, care va rămâne o lecție mereu actuală despre lăcomie și bani nemunciți.
Bogdan Diaconiţa
