E perioada examenelor naționale pentru clasa a VIII-a. O perioadă încărcată de emoții maxime pentru toți cei implicați direct, mai ales pentru această promoției, umbrită de noul coronavirus. De cele mai multe ori însă emoțiile uriașe le au părinții. Care știu că de deciziile luate după examene va depinde viitorul copilului familiei. Și care părinte responsabil nu visează pentru copilul lui un viitor mai bun?
Doar că sunt atât de multe variabile de luat în seamă, încât nu poți fi prea sigur aproape niciodată că decizia este cea corectă. Și-ți spui că, la toată urma toate liceele sunt teoretice, iar ce va face în viață va decide după terminarea lui. Excepție fac poate liceele vocaționale și tehnice, unde începi să te familiarizezi cu viitorul puțin mai devreme sau dimpotrivă, să conștientizezi că nu ți-ai găsit locul corect încă.
Ați observat poate că n-am adus vorba de școlile profesionale sau de învățământul dual. Deși e o lipsă acută pe piața muncii de mecanici, zugravi, tapițeri și alți meșteri, prea puțini părinți se gândesc la această variantă, chiar și atunci când capacitatea intelectuală a copilului nu e ideală pentru a trece cu folos printr-un liceu.
Culmea, nu pare lucru de fală să spui că elevul familiei învață încă din liceu o meserie. Și să nu credeți că doar în România este această problemă. Majoritatea europenilor se plâng de lipsa elevilor din astfel de școli și de înghesuiala din liceele teoretice. Toți vor o diplomă. O hârtie. Nu contează că nu e de folos pe viitor dacă nu-ți continui studiile. Important este să studieze într-un liceu și-apoi… mai vedem.
Doar că am întâlnit atât de mulți mecanici, frizeri, barmani sau cofetari care au învățat meseria din mers, după ce au terminat un liceu teoretic și chiar o facultate, încât mă întreb dacă nu cumva mândria părinților i-a făcut să învețe meserie mai târziu.
Eu chiar privesc cu admirație spre orice om care-și face meseria cu plăcere și pricepere, chiar dacă nu e una la cămașă și cravată sau tocuri înalte. Și cu tristețe spre absolvenții de astăzi care stau cu diploma în mână, fără să știe ce să facă cu ea și nici cu viitorul lor.
E greu de schimbat mentalități, imposibil de schimbat trecutul. Poate fi însă mai la îndemână de construit viitorul.
prof. Maria Adriana Nichitean