Viața bate… pe oricine… Mi-a plăcut replica aceasta pe care am citit-o de curând într-un comentariu la o postare pe Facebook legată de profesori. Profesorii aceia care „vor să fure un an din viața copiilor”. Copii pe care părintele care făcuse postarea afirma că îi trimite la școală „neștiutori și îi ia proști și corigenți sau repetenți”… Mă gândesc că nu-i este prea simplu nici părintelui care face astfel de afirmații, așa cum nici profesorului nu-i este simplu să le audă.
Și-o fi și-o realitate la mijloc, care este la fel de dureroasă. Legată de calitatea învățământului românesc. Care da, a luat-o rău de tot la vale. Doar că asta nu s-a întâmplat de ieri, ci s-a întâmplat în ani. Mulți ani! Și am contribuit cu toții la degradarea ei, nu doar politicienii, nu doar profesorii, elevii sau părinții. Cu toții am pus umărul câte un pic, unii constant, alții cu sincope și modulații. Și-am transformat celebrul triunghi al educației, ce-l are în centru pe elev, iar în cele trei colțuri școala, familia și comunitatea… într-un cerc.
Politicienii sunt cei care aleargă cel mai constant în cercul acesta… pentru că n-au reușit să se țină niciodată de cuvânt legat de procentul din PIB alocat Educației. Niciodată, indiferent de culoarea politică!!! Și au considerat că e suficient doar la nivel declarativ să facă din educație o prioritate.
Profesorii, nu la fel de constanți și omogeni, aleargă și ei în cerc. Parte dintre ei o fac cu seriozitate și dăruire, fără să se uite în portofel. Parte dintre ei aleargă în cerc privind doar înapoi, căci gândesc că pot preda ca acum 15 ani. Vă dați seama că se împiedică din cauza privitului înapoi foarte des… Alții sunt suficient de volatili și aleargă parcă purtați de vânt, căci s-au adaptat atât de bine unei societăți căreia îi lipsește greutatea valorilor, încât nu-i mai deosebești de elevi, nici în privința comportamentelor, nici în privința cunoștințelor.
Suma acestor constante și variații în alergare și calitatea ei, o vedem în elevi și în părinți în egală măsură. Odată cu trecerea timpului, în fiecare dintre cele două categorii a început să se dilueze respectul. Față de școală, față de învățătură, față de profesor.
Și cum spuneam, toate aceste reacții au format un cerc vicios, toxic unei nații întregi, un cerc în mijlocul căruia este elevul. Politicienii nu susțin educația, profesorii o fac ca să fie, părinții o așteaptă doar de la școală. Elevul face piruiete în mijloc, privind ba la unii ba la ceilalți, și-ntr-un final obosește și greșește, dar nu se oprește.
Doar că cercul acesta imperfect al educației, are nevoie să fie rupt. Și nu se poate altfel decât culmea, pornind de la cei care dovedesc mai puțină aplecare pentru educație, de la politicieni. Restul… e doar alergare în cerc… căci viața bate pe oricine…
prof. Maria Adriana Nichitean
