Zielele trecute, trecând în revistă cu mai vârstnicii familiei noutățile din săptămâna încheiată, unul dintre ei îmi spune cu năduf în voce că sistemul de învățământ românesc e praf. Că în loc legile să ajute la recăpătarea prestigiului trecut al profesorului în comunitate, acestea îl leagă de mâini în privința felului în care pedepsește elevul indisciplinat. Că noile legi ale Educației au îngrădit și mai mult autoritatea profesorului și că dacă este violent cu acesta va fi trimis acasă. Profesorul, bineînțeles.
Uite că de data aceasta nu pot fi de acord cu nemulțumirea. E adevărat că drepturile elevilor par a fi uneori mai mari decât ale profesorului, dar e dovedit că educația nu se mai face de foarte multă vreme din bici. Nici măcar din bicul usturător al cuvintelor. Drept care nu cred că ar trebui să fie dureros pentru nimeni faptul că profesorului i se interzice violența verbală și fizică la școală.
Pe de altă parte, aud despre elevi al căror comportament nu prea are legătură cu educația de niciun fel. Care insultă profesori, sunt violenți fizic și chiar verbal. Nu doar cu colegii, ci chiar și cu profesorii. Nici asta nu mi se pare în regulă. Normal că trebuie luate măsuri, dar cum spuneam, biciul ar trebui să rămână la locul lui.
Dacă elevul are un comportament ce nu ar trebui să fie la școală, în opinia mea ar trebui să-și ia o pauză și să rămână acasă. Exact ca și în cazul profesorului. Adică dacă elevul este violent ar trebui anunțată famila și obligată să asigure consiliere psihologică acestuia, până la o ameliorare a comportamentului, după care să revină la școală.
Pentru că profesorul, clar, nu are cum să-l ajute în recuperarea celor șapte ani de acasă. Nu pentru că n-ar vrea. Dar nu are nici timp, nici pregătirea necesară și nici nu e contextul în care copilul să schimbe ceva. Așa cum se pare că și părinții sunt neputincioși de multe ori.
Dacă vi se pare că vorbesc din filme, nu vă înșelați. De curând am vizionat unul, în care părinților unui copil de grădiniță care își agresase repetat colegul, li s-a recomandat să îl țină acasă câteva zile, aducând dovada că apelaseră la un psiholog.
Zic că ar fi o soluție bună și la noi, în loc de muștruluială, în loc de degete întinse către vinovați. Un răgaz în care cel violent să găsească alături de un psiholog calea de a renunța la furie, la țâfnă, la nemulțumire, indiferent că este profesor sau elev.
prof. Maria Adriana Nichitean
