Doza de educaţie (DDE) – Se apropie cea de a doua vacanță din acest an școlar. Dacă n-ar fi fost împărțirea în module, pentru cei mai mari dintre elevi vacanța aceasta ar fi fost prima, iar perioada aceasta ar fi fost cea în care evaluările sumative și-ar fi crescut frecvența. Dar anul acesta evaluarea e nițel dată peste cap. Finalul de capitol nu mai corespunde cu finalul de modul, tezele teoretic sunt prohibite, evaluările formative și sumative sunt la mila, îngăduința și înțelegerea profesorului care încercă să respecte recomandările venite de la Minister.
Una peste alta, lucrurile merg înainte. Experimental. Vom vedea la final de an școlar cât de mai bine sau mai puțin bine au adus schimbările. Pentru că la noi lucrurile sunt de obicei răsturnate. Schimbările din educație nu se bazează pe niciun studiu anterior făcut în școli pilot. Sistemul în întregime este pilotat de cei cărora le place să-și facă simțită prezența pe la Minister.
Aud că în Germania, în majoritatea regiunilor, toate evaluările scrise sunt anunțate. E lege. Nu poți da lucrare de control nici scurtă, nici lungă, nici simplă, nici complexă fără să o anunți în prealabil. Și asta pentru că experți în pedagogie școlară au spus că e mai bine așa.
„Testele anunțate întăresc capacitatea elevilor de a-și evalua și monitoriza în mod conștient propria performanță. Prin urmare, ele au un efect benefic asupra emoțiilor și rezultatelor învățării elevilor, în comparație cu testele neanunțate, care stârnesc anxietate și scad performanța elevului.”
Dacă stăm mai bine și ne gândim, ce avem de pierdut dacă îi anunțăm pe elevi, din timp, ritmul în care îi vom evalua în scris pe parcursul unui modul? Cel care învață de dragul notelor va învăța ca și cel care învață de dragul de a ști. Cel care nu e interesat de performanță, oricum nu va învăța în nici una dintre variante.
Ei… dar la noi există o seamă de profesori care își doresc să intre în folclor… Drept care nu doar că nu anunță evaluările scrise din timp, ci strigă chiar în secunda în care apar în pragul ușii, de unde cu măiestrie aruncă catalogul pe catedră strigând: „Scoateți o foaie de hârtie! Repede!”. Ce mai contează ce și cum li s-a întâmplat elevilor în acea zi? Un test fulger nu a omorât deocamdată pe nimeni… Nu la fel de repede corectează astfel de profesori testele, pentru a oferi feedback-ul acela mult trâmbițat de util ce este elevilor… Dar asta e o altă poveste.
La noi, se pare că frica încă mai este un profesor bun… iar emoțiilor pozitive ce ar trebui să însoțească chiar și evaluarea, încă sunt doar subiect de poveste.
prof. Maria Adriana Nichitean
