În ultima vreme, chiar dacă e vacanță, sau poate tocmai pentru că este vacanță, am petrecut mai mult timp cu tinerii. Din medii diverse, de vârste diferite, cu preocupări din cele mai neașteptate. Mi-au părut mai frumoși decât sunt atunci când îi întâlnesc pe holurile școlilor, mai puțin superficiali și mult mai dispuși să rezoneze cu ceea ce le spui.
Toți însă au un numitor comun: iubesc prea mult gadgeturile și prea puțin lectura. O consideră plictisitoare și obositoare, chiar inutilă pe alocuri, ținând cont că pot accesa atâtea informații, opinii, imagini doar la un clik distanță. Ai crede, stând de vorbă cu ei, că nici nu le trece prin minte de ce e vitală lectura pentru a crește mari frumos. Dar nu e așa. Au auzit din gura părinților și profesorilor de prea multe ori răspunsul, ca să nu îl fi învățat pe de rost. Ți-l turuie cu un zâmbet în colțul gurii și o privire ușor vinovată și apoi mai deschid o pagină de internet.
Și, încă o dată, am realizat că teoria este egală cu zero, atâta vreme cât nu sunt puși în situația de a acționa.
De ceva vreme, experimentez însă practica în această privință. De câte ori călătoresc cu copii și tineri de diferite vârste prin țară, nu ratez și o oprire la librărie. Îi las să răsfoiască, să se plimbe printre rafturile pline de cărți, să inspire mirosul celor proaspăt tipărite. Timid, unul câte unul găsește o carte care ar putea să-i stârnescă interesul. Nu de pe lista lecturlior suplimentare, ci sugerată de cineva de aceeași vârstă sau despre care a auzit într-o discuție purtată în preajmă. La ieșirea din librărie, fiecare poartă cartea cumpărată ca pe un trofeu. Simte că o carte în mâna unui tânăr îl face special în ziua de astăzi.
Și culmea, la întoarcerea spre casă din plimbările noastre, încep pe rând, unul câte unul, să-și deschidă cărțile… E drept că experimentul meu implică de fiecare dată abandonarea oricărui gadget acasă, uneori, culmea, spre disperarea mai mare a părinților.
Cu toții supraviețuiesc cu succes experienței unei săptămâni fără gadgeturi. Iar părinții, la revedere, sunt mulțumiți că mezinul familiei coboară din autocar cu o carte, pe care a început să o citească, fără minute bune de teorie.
Mă întreb însă ce se întâmplă mai apoi cu cartea. Și dacă mai există drumuri în familie care să îndrepte pașii spre librărie unora. Cu o floare nu se face primăvară, e drept, dar existența florii poate demonstra că pământul e mai fertil decât ne așteptăm. Doar că e nevoie de muncă mai multă în a schimba aspectul grădinii noastre.
prof. Maria Adriana Nichitean
