PRI (Pe repede înapoi) – Data de 8 iunie rămâne importantă în istoria poporului român printr-un eveniment care și-a lăsat amprenta asupra dezvoltării țării timp de multe decenii.
În anul 1930, prințul CAROL DE HOHENZOLLERN – SIGMARINGEN era proclamat, de Parlament, rege al României, sub numele de CAROL AL II-lea.
El avea doi părinți iluștri, care făuriseră Marea Unire de la 1918 – regele FERDINAND și regina MARIA – dar acest lucru nu prea i-a modelat caracterul.
Fire aventuroasă și răzgâiată, el s-a remarcat mai întâi prin faptul că în primul război mondial a dezertat din armată, a trecut frontiera în Ucraina și s-a căsătorit ilegal cu IOANA – ZIZI LAMBRINO, renunțând la tron.
După îndelungi intervenții din partea părinților, urmate de dizolvarea mariajului, el a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, în timpul căreia a cunoscut-o pe principesa ELENA a Greciei, cu care s-a căsătorit.
Dar nici această căsnicie nu i-a priit, motiv pentru care și-a părăsit familia și a trăit în Franța cu o mai veche iubită, ELENA LUPESCU.
Acesta este contextul deloc onorabil în care CAROL AL II-lea era încoronat rege al României pe 8 iunie 1930, după moartea tatălui său, FERDINAND.
În vârstă de 37 de ani atunci, CAROL AL II-lea avea să acapareze rapid puterea și să treacă la măsuri radicale: și-a instalat oameni loiali în funcțiile-cheie ale statului, a închis ochii la faptele lor de corupție și, în final, a desființat partidele politice, instaurând dictatura regală.
El rămâne în istorie o personalitate controversată, care – în pofida unor acțiuni benefice, de genul drepturilor acordate țăranilor și sprijinirea culturii – a manipulat și bulversat întreaga societate într-o perioadă și așa instabilă.
Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani.
După urcarea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii.
Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, inclusiv Răscoala de la 1907.
Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă
Pentru România avea să urmeze un șir întreg de tragedii, cu pierderi teritoriale, cel de-al doilea război mondial și instaurarea comunismului.
Bogdan Diaconiţa
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/06/06/pri-primul-roman-campion-mondial-la-lupte-greco-romane-1961/
