DDE (Doza de educaţie): Ați observat că în ultima vreme cum accede cineva la o funcție care are legătură cu politicul, cum ies la iveală minciunile din CV-ul care ar trebui să-i dovedească competența? Excepția s-a transformat în regulă… Ori unii au devenit mai vigilenți, ori calitatea candidaților la funcții a scăzut atât de mult încât doar ascultându-i 5 minute îți și vine să te duci la Cv-ul lui ca să vezi ce-l recomandă…
Mă gândesc că v-a scăpat multora dintre dumneavoastră scandalul stârnit de numirea directorului Institutului Cultural Român din Londra. Pe drept cuvânt sunt prea puțini printre noi cei interesați de cine slujește „culturii” pe alte meleaguri. La urma urmei sunt la fel de puțini cei interesați și de cine slujește culturii și educației și aici, în țară. Cultura nu compensează prețul la ulei, pâine și carne, nu scade prețul la combustibili sau electricitate….
E drept. Și probabil duc o viață mai sănătoasă și mai lipsită de frământări cei care nu poartă grija culturii, a educației, a autenticității și binelui comun. Și zic asta pentru că am văzut vreo câțiva care au purtat grija lor, încercând să schimbe ceva, și n-au sfârșit mai deloc bine, ci în nemulțumire, frustrare și supărare.
Și totuși… impostura exprimată cu un zâmbet fermecător pe buze, nu prin minciună goală, ci prin minciună creată de omisiune, în fața unei comisii parlamentare (Comisia comună de cultură și media și politică externă), mi-a reamintit că zilele trecute cineva îmi povestea cu năduf despre un așa-zis coleg de breaslă care s-a apucat să practice ceva căruia îi spune terapie, psihoterapie sau dezvoltare personală, pe baza unei diplome cumpărate în mai puțin de o săptămână, cu tot cu ștampilă și semnătură… Și mi-am amintit și de lucrările plagiate ale atâtor politicieni, și de diplomele de doctorat cumpărate de peste Prut, și de multele altele care construiesc o societate bazată pe impostură, pe minciună, pe lipsa efortului, toate aparținând oamenilor „descurcăreți” cu ceva bani și mult curaj.
N-am insomnii nici eu, ce-i drept, știind că astfel de oameni a căror expertiză e doar pe foaia de hârtie sunt în fruntea unor instituții. Dar gândind spre viitorul în care copilul meu va trăi, mă cam doare nițel. Căci nu prea pot să-l învăț că minciuna și impostura sunt mai sănătoase decât învățătura.
Și mă întreb dacă nu cumva cultivând valori care n-au nici în clin nici în mânecă cu „a fi descurcăreț”, cu „a fenta cu talent”, „cu a minți prin omisiune”, cresc de fapt un inadaptat al vremurilor viitoare, care par din ce în ce mai mult a sta sub semnul imposturii… Iar posibil inadaptat fiind ar putea avea nevoie de terapie… de la cine însă? De la cei cu diplome fabricate?
Sau poate ar fi mai bine să spun „nu există nu pot” si sa schimb strategia de educaţie.
prof. Maria Adriana Nichitean
Citeşte şi: https://vivafm.ro/2022/05/25/doza-de-educatie-mai-bine-plec-in-vacanta/
