La sfârșitul acestei săptămâni se încheie un capitol important pentru elevi și profesori. Un an școlar 2019-2020 care va intra probabil în cărțile de istorie.
Nu mă întreb care vor fi rândurile în viitoarele manuale, ci care ar putea fi rândurile pe care fiecare profesor le-ar putea scrie în cartea personală a carierei de dascăl. Care ar fi plusurile și minusurile pe care și le-ar trece fiecare, legat de această perioadă de școală online.
Spunea cineva că există o sumedenie de stiluri de predare în învățământul românesc. Firesc de altfel. Rămâne însă întrebarea… câți profesori cu stil sunt în învățământul nostru? Câți profesori au știu în această perioadă să păstreze echilibrul, să-și accepte limitele și să-și sporească plusurile, să fie facilitatori ai învățării elevilor?
Știu că foarte mulți dascăli au acceptat cu greu această trecere de la activitatea la clasă, la cea din spațiul virtual. Dar până la urmă au acceptat-o, dovedind că flexibilitatea e o caracteristică ce poate fi trecută în dreptul plusurilor. S-au întâlnit, dacă nu de mai multe ori, măcar o dată cu elevii, din spatele unui monitor și i-au întrebat de sănătate, n-au dat teme nesfârșite pe care oricum nu le-ar fi corectat cu prea multă atenție sau răbdare, nu și-au certat elevii dacă pe fundalul întâlnirii s-a auzit mieunatul pisicii sau plânsetul fratelui mai mic. Dascălii acești ar trebui să-și pună un plus mare în dreptul flexibilității și să se felicite pentru stilul adoptat în perioada inedită a acestui semestru de școală.
Știu însă că au fost și dascăli care s-au încăpățânat să nu se conecteze deloc cu elevii, din motive personale, pe care nu stau acum să le judec. Care au compensat absența lor din spațiul online cu teme nesfârșite pe fișe de lucru ce trebuiau imprimate, rezolvate, fotografiate și trimise apoi de elevi sau părinți profesorului. Fără prea multe direcții, explicații, fără ajutor pentru elev spre a înțelege… și rămase apoi tot fără vreun răspuns în privința calității rezolvării lor. Sunt profesorii care ar trebui să treacă în dreptul flexibilității un minus mare, cât toate rigiditatea de care dădeau probabil dovadă și la clasă, înainte de pandemia aceasta. Și să se întrebe care le este stilul…
Chiar cred că e nevoie de autoevaluare în dreptul fiecărui professor pe finalul acestui an școlar. Făcută cu sinceritate, măcar în interiorul fiecăruia. Cine știe… poate va duce la schimbarea stilului personal de predare în viitor.
