Cui aparține orașul? | Trecut, prezent și viitor: conviețuirea orașului cu virusul

Astăzi, 27 mai 2020, Ambasada Franței și Institutul francez din România au organizat webinarul “Trecut, prezent și viitor: conviețuirea orașului cu virusul”. În întâlnirea on-line, via Zoom, i-am ascultat pe invitații webinarului, care au abordat problema conviețuirii orașelor cu virusul:   –        Michel LUSSAULT – geograf, profesor la Ecole Normale Supérieure Lyon, directorul Ecole urbaine de Lyon –        Oana BADEA – primarul Municipiului Aiud –        Vera MARIN – doctor în urbanism, vicepreședinte De-a Arhtectura, președinte ATU – Asociația pentru tranziție urbană –        Bogdan SUDITU (moderator) – geograf, conferențiar la Universitatea din București, membru MKBT: Make Better   Cum trăim cu orașul? Ce a fost mai întîi – orașul planificat sau virusul? Moderatorul Bogdan Suditu a făcut o introducere și ne-a amintit despre logica orașelor și despre cât de importantă este aceasta, mai ales atunci când apare un virus, o pandemie, când condițiile normale de trai se restrâng, iar urbanul ne este luat. Bineînțeles, ideea că orașele, înainte de a fi estetice, trebuie să fie practice – este o idee care ar putea salva vieți. Da, mi-am dat seama, ascultând, că totul pronește de la subsolul orașelor, dacă putem spune așa. Nevoia orașului de planificare vine înaintea unor pandemii sau după? Cum se întîmplă? – întreba Bogdan Suditu. Michel Mussault – geograful francez care pledează pentru orașe aerisite Michel Mussault ne-a amintit despre un utopist care a gândit orașul ideal – Tony Garnier. Pentru el, orașul trebuia să aibă igiena în centrul logicii și igiena ține de mai multe elemente. Organizarea urbană, așa cum a spus geograful francez, trebuie să aibă cheia măsurilor aerologice, astfel încât orașul să fie deschis la propriu, să treacă prin el aerul și soarele, căldura. Asta poate salva oamenii de la aerul rău, care nu se instalează dacă se aerisește.  Alte idei/ întrebări bune, de la care putem porni discuții, chiar și proiecte dedicate unei vieți urbane mai prietenoase: Orașul poate deveni spațiu al epidemiilor. Abordarea reflecțiilor urbanistice – cum organizăm orașele pentru a evita epidemii? Cum este calitatea aerului în oraș? Episoadele epidemice reactualizează istoria orașului, arata cum un oraș poate opri sau dezvolta epidemii prin felul în care este construit. Istoria urbanismului românesc – ce ne spune despre orașe și construirea lor. Au fost construite cu anticipația nevoilor? Cum s-a construit fondul locativ în România? Vera Marin a abordat perioada comunistă și construcțiile din România – foarte importantă pentru multe orașe din țară, e perioada în care s-a construit fondul locativ. În anii ’60 – ’70 s-a construit mult, spune cercetătoarea, iar unele decrete au făcut mai mult rău decât bine, pentru că au dus la lipsa spațiilor pentru socializare, sport, joacă, verde. De asemenea, spune că s-a făcut economie la construirea pentru spații de accesibilitate publică, de educație, socializare și participare. Concluzia ar fi că mai avem mult de muncă la acest capitol și că totul se poate face prin educație și participare. După ce am ascultat-o pe Oana Badea (primarul Municipiului Aiud), am zis că m-aș muta acolo Oana Badea este un primar care pune în centrul omul. Prin ceea ce a prezentat că a realizat la Primăria Municipiului Aiud, rezultă că dacă administrațiile și conducerile orașelor s-ar gândi practic și empatic la oameni, multe dintre probleme ar fi mai mici, iar sitauțiile de criză mai suportabile. Primarul a povestit că Aiudul va deveni și mai cochet pentru că are un punct de plecare bun: mijlocul orașului, care este și sufletul acestuia.  A înțeles, de când se dedică vieții orașului, că un cuvânt-cheie este prioritizarea.  Și mai mult decât atât, mi-a plăcut întrebarea domniei sale: Unde s-a pierdut busola, când vine vorba de construirea unui urban sănătos? Ce am putea, așadar, face cu moștenirea orașelor, cu valorificarea zonelor protejate, istorice. Ce facem cu comunitățile, cum le punem în valoare? Cum aducem componenta rurală în oraș, poate, ca factor de dezvoltare, educație a unor comunități suburbane? Cum am putea dezvolta Iașul cu problemele unor locuri cu elemente rurale? Concluzia de final, în ideea mea, după ce i-am urmărit pe invitații webinarului, ar fi legată de capacitatea unei administrații de a rezolva probleme, de a gândi deschis, de a aavea echipe de profesioniști, de a comunica și de a transparentiza tot ceea ce este legat de viața orașului. Corina GIURGIA
Iași – ȘTIRILE VIVA FM

comments

comments