Facultate în pandemie | „Cred că acum competiția între cine are mai multe puncte la facultate a luat o scurtă pauză și nu mai suntem individualiști”

Pandemia și izolarea la domiciliu a adus noutăți pentru studenți. Viața de cămin, pauzele dintre cursuri, întâlnirile de la cafeneaua universității sau somnul care te lasă fără prezența la cursul la care e musai să te vadă proful – toate au fost anulate. Interacțiunea studenților cu profesorii s-a mutat pe Zoom, acolo unde totul devine ca ecranul, plat și fără emoție. Poate doar emoția de dinainte de a-ți deschide microfonul sau camera. Provocările cele mai mari se arată acum, când cei mai mulți studenți se pregătesc de examene. Este un întreg experiment, mai ales pentru cei din anii terminali. Licența prezentată prin intermediul ecranelor va fi noua realitate. Tocile de absolvire vor fi reprezentate de niște semne emoji trimise pe chat-uri. Poate că, în această perioadă, cel mai bine ar fi să nu judecăm studenții sau profesorii, să privim totul cu indulgența noului, dar și cu duioșia unor momente pe care ei nu le vor trăi așa cum le știm și le-am trăit noi. Dar ce câștigă în schimb, generațiile de absolvenți din anul Covid 19? Din tot răul, există și câteva părți bune. Îmi repet că nu sunt singură în asta și devine cea mai bună motivație Andrada Carp este studentă la Litere. Când s-a luat decizia de a face cursurile on-line, a fost foarte entuziasmată. „Inițial am vrut să ignor și am sperat că va trece cât mai repede acea stare de panică. Apoi, totul s-a amplificat iar eu am devenit frustrată, pentru că o  lume întreagă discuta doar despre noul virus și despre ce se va întâmpla cu sistemul educațional. Am aflat ce s-a întâmplat în sistemul universitar din România… Ne-am trezit în mijocul unui haos, unde profesorii încă au dificultăți de a ne coordona, iar despre mulți colegi am aflat că nu au posibilități. Acasă, la început nu a existat timp pentru mine, a fost un amalgam de cunoștințe venite printr-un ecran pe care atrebuit să le procesez”, spune tânăra. Andrada și-a dat seama că nu are cum să schimbe situația și a trebuit să se conformeze, pentru a finaliza această facultate. Spune că încă are rețineri: „Nimeni nu cred că vrea să fie văzut cum își bea cafeaua în fața unui laptop. Majoritatea profesorilor preferă să fie ei ascultați și văzuți, mai puțin studenții. Eu, personal, am intrat video doar când am avut de prezentat un proiect”. Cu siguranță, această perioadă îi privează pe studenți de câteva lucruri esențiale în procesul de studiu. „Conexiunea umană, minutul acela din oră în care eram oameni și se vedea nevoia de cunoștintă, cererea de explicații suplimentare din interiorul nostru. Lucrul acesta este mult mai greu de atins acum, iar profesorii își văd strict de discursul lor”, completează tânăra. De altfel, este foarte optimistă și spune că vizualizează momentul în care își va revedea colegii și va prețui altfel chiar și momentele de pauză. Dacă vorbim despre examene, sunt multe lucruri neclare încă: „Treaba este destul de tensionată, dacă înainte mă gandeam cât de greu poate să fie o sesiune, acum nu cred că mai există un răspuns general valabil. Îmi repet că nu sunt singură în asta și devine cea mai bună motivație. Trebuie să știm sau să înățăm să ne organizăm timpul extrem de bine, fiind acasă. Totul depinde de noi și de modul cum vom formula răspunsurile. Atunci când ești la Litere, începi sesiunea cu speranțe, iar când se termină ești atât de bulversat, încât orice carte pe care o prinzi în mână devine o liniștire, iar eu am o listă mare de momente de liniște”, recunoaște Andrada. Solidaritatea dintre studenți pare că s-a dezvoltat, pentru că așa cum multe relații s-au legat și mai bine în izolare, tot așa și în cazul studenților: „Pe lângă faptul că suntem colege, în grupa din care fac parte, am prieteni. Faptul că am stat închiși în case ne-a apropiat, încercăm să mai facem glume, să ne amintim de perlele scrise la un examen, vrem să aflăm cum suntem –  fiecare în colțul nostru, dar mai ales dacă suntem sănatoși. Ne-am mobilizat să ne trimitem cursurile, să le redactăm pe cele trimise în format audio. Cred că acum competiția între cine are mai multe puncte la facultate a luat o scurtă pauză și nu mai suntem individualiști”,  spune Andrada.     Dacă este ceva de păstrat din carantina aceasta, aș păstra vibe-ul colegilor  Alexandra Haliga este studentă la Litere. A durat aproape o lună și ceva să-și dea seama că facultatea chiar s-a mutat acasă. „Trebuia să-mi mut toate materialele acasă, a fost și încă este dificilă perioada aceasta fără materialele suplimentare de la bibliotecă, plus că nu am putut muta chiar toate cărțile necesare. Nimeni nu comunica la început, mă așteptam să fie câteva săptămâni de stat acasă, iar apoi să urmeze o perioadă aglomerată de recuperări, dar nu s-a întâmplat asta”, spune studenta.   Cursurile pe Zoom sau alte aplicații pentru conferințe on-line au fost utile și unii s-au obișnuit repede. „Nu ne-am întâlnit cu foarte mulți profesori în mediul online, am folosit Zoom doar pentru câteva cursuri. Firește, primele două săptămâni au fost destul de ciudate, să-ți vezi profesorii într-o altă împrejurare era neobișnuit. Acum, spre final, am probat toate aplicațiile și platformele posibile pentru exerciții, comunicare și examene, iar reținerile au dispărut. În perioada aceasta am realizat că nu mai trebuie să avem rețineri, ci să acționăm, să întrebăm mereu și să îi contactăm întotdeauna pe profesori și îndrumători. Dacă vom ieși cu toții din izolare cu niște lecții de luat aminte, apoi acestea ar fi legate de interacțiunea umană și de cât de mult ne ajută să mergem mai departe. „Umanul, asta ne lipsește. Oricât de comod ne este acasă, de la birou sau din pat, avem nevoie de interacțiunea asta umană, să ne vedem față-n față. Pe lânga asta, curiozitatea noastră se rătecește, deoarece în mediul online nu mai interacționăm atât de mult cu profesorul. Cumva doar ni se predă, iar pentru final rămân întrebările, mai există și excepții când poți adresa o întrebare în mijlocul prezentării,…
Iași – ȘTIRILE VIVA FM

comments

comments