full screen background image

1 octombrie – Tați cu succes

M-am trezit astăzi cu gândul la mulțimea de alegeri pe care le facem de-a lungul unei vieți. Mai inspirate sau nu. Una dintre ele este și postul de radio pe care îl asculți în drumul spre serviciu. Inspirată alegere, zic eu. Există însă și multe situații în care nu facem ce ne dorim sau nu întotdeuna ni se oferă posibilitatea de a alege, adulți sau copii fiind.

În cazul copiilor, interdicția cu alegerile începe chiar din prima zi a vieții. Știți vorba aceea: părinții nu poți să ți-i alegi… E chestiune de noroc, pentru fiecare, în ce fel de familie se naște. Mai avută sau nu, mai educată sau nu.

Am să mă opresc astăzi la norocul de a te naște într-o familie mai preocupată de educație, dacă este să ținem cont de nivelul studiilor părinților. Și asta pentru că, de curând, am citit un studiu al Oficiul Național Britanic pentru Statistică, care mi-a stârnit interesul.

Acesta arată că școlarii vor avea cu atât mai mult succes la școală, cu cât, atenție!, tații au avut la rândul lor un nivel de educație ridicat. Și studiul nu se referă doar la latura emoțională. Adică la faptul că un părinte educat îl va încuraja pe cel mic să învețe mai bine și să urmeze o facultate, în timp ce unul cu mai puține studii îl va împinge, în cele mai fericite cazuri imediat după liceu, la muncă. Ci pur si simplu afirmă că în cazul copiilor care provin din familii intelectuale, capacitatea de învățare are un potențial mai mare.

Rezumând studiul, un copil cu un tată cu nivel ridicat de educație are șanse de șapte ori și jumătate mai mari să aibă succes la școală.
Mamele cu grad ridicat de educație cresc șansele la succes ale copiilor, doar de trei ori. Pentru mine a fost surprinzător să aflu acest lucru, dar în același timp și liniștitor. Deci… capacitatea copilului de a înțelege și a învăța mai bine la școală depinde în cea mai mare măsură de educația, temperamentul și obiceiurile tatălui. În sfârșit distribuie cineva, în mod științific, responsabilitatea mamei și a tatălui în privința rezultatelor la învățătură ale copilului…

Pentru că, la noi, de prea multe ori, grija pentru supravegherea și sprijinirea copilului la teme revine doar mamei. Mama e cea care nu se întoarce obosită de la serviciu, care nu își dorește să se relaxeze după o zi de lucru în fața televizorului sau citind o carte, după caz. Mama e cea care are mai multă răbdare și știe mai bine cum trebuie ajutat cel mic….

Trăgând linie, studiile englezilor pun pe seama tatălui educat un procent mai mare cu peste 50% al succesului copilului, față de cazul mamelor educate. Așa o fi… cu știința nu te joci. Poate tot acesta o fi și motivul pentru care mulți tați contribuie prea puțin la sprijinirea copilului în privința educației… și nu mă refer aici la sprijinirea financiară. O fi aflat și ei că e dovedit științific faptul că din punct de vedere genetic, simpla lor prezență în viața unui copil este o binecuvântare. Deci mama trebuie să fie bucuroasă că tatăl există, și-a completat cât mai mult studiile și astfel șansele copilului au fost sporite de atâtea ori, de câte ori în săptămână ea își îndrumă copilul la teme, adică de șapte.

Închei acum, gândindu-mă ce bine-ar fi dacă ar reuși părinții să-și împartă responsabilitățile în mod egal în privința educației copiilor… O zi administrează mama doza de educație, o zi o administrează tata. În felul acesta copilul are șansa de a-și servi zilnic doza de educație… ceea ce vă doresc și domniilor voastre!

comments

comments