Zilele trecute, am aniversat un prieten în mijlocul naturii. Mult verde, aer curat și, bineînțeles, grătar. Vară fiind, sunt convinsă că sunt mulți dintre dumneavoastră care nu au nevoie de o aniversare pentru a ieși în weekend în natură și a mânca diverse, preparate pe grătar. Și cum mai toate cele gătite în acest mod se asezonează perfect cu usturoiul, nimeni nu mai ține seama de mirosul mai puțin plăcut și îl consumă. Și bine fac ce-i care mănâncă usturoi, căci sunt cunoscute beneficiile terapeutice pe care le are!
Dar ce te faci dacă, după o masă copioasă condimentată cu usturoi, simți că acesta ți-a făcut mai mult rău decât bine?… Devii conștient că l-ai cumpărat de la supermarket. Și l-ai ales pe cel mai mare, pentru a fi ușor de curățat. Sau poate nu l-ai ales, ci doar l-ai luat de pe raft, pentru că nu aveai o altă opțiune.
Majoritatea știm că usturoiul acesta alb și mare, care arată foarte bine, este importat din China. Și am auzit sau am simțit pe propria piele, că nu este tocmai sănătos. Dar cam aici se opresc informațiile. Și-n graba de a ajunge în natură și a ne bucura de prezența prietenilor, îl cumpărăm chiar din China fiind, căci rău cu rău, dar mai rău fără rău.
Poate dacă ați ști mai multe despre usturoiul din China, ați prefera să faceți un ocol spre pădure, prin piață, acolo unde se găsește usturoiul autohton. Iată doar câteva informații: acest usturoi este alb pentru că este pulverizat cu substanțe chimice ce au menirea de a-i stopa creșterea, a-l albi și a distruge dăunătorii. Specialiștii afirmă chiar că producătorii chinezi obișnuiesc să fertilizeze solul în care crește cu deșeuri umane netratate. De asemenea, usturoiul este supus unor tratamente cu plumb, sulfiți și chiar bromură de metil. Toate substanțele acestea sunt extrem de toxice pentru organismul uman. Din cauza lor simțim, după ce am mâncat suficient usturoi, că ficatul nu mai șade prea bine la locul lui.
E drept acum că în magazinele românești mai găsești cu greu usturoi autohton. La fel se întâmplă, de fapt, și în multe alte țări, căci 80% din piața de desfacere a acestui produs aparține Chinei. Acolo unde un om de la țară își vinde producția, cred totuși că veți găsi usturoi neaoș românesc. Mai puțin alb, nu foarte mare și cu mustăți… cum spunea un prieten. Adică mai sănătos.
Gândiți-vă deci, în weekendul viitor, că ar fi bine să faceți un ocol prin piață, înainte de a pleca la grătar. Și, bineînțeles, adăugați în coș și o doză de educație!
