full screen background image

26 martie – Alte continente, alte timpuri, alte scări

Am citit de curând pe Facebook faptul că scrisoarea directorului unei școli din Singapore adresată părinților elevilor, a reușit să pună pe gânduri cititori din întreaga lume. Scrisoarea i-a răscolit pare-se pe mulți părinți, dacă este să dăm crezare autorului articolului care citează din epistola cu pricina. Drept urmare, dau șansa la răscolire și ascultătorilor de radio, mai puțin cititori de astfel de scrisori, făcând un rezumat.

Scrisoarea se adresează mai ales părinților de elevi ce urmează a da examene importante. Și cum lunile mai și iunie sunt aglomerate pe la noi de examene naționale, poate o fi de folos. Domnul director reamintește, în scrisoarea trimisă părinților, faptul că nu toți elevii sunt la fel de buni la Matematică, Limba română sau Limba engleză, deși fiecare se poate dovedi excepțional într-un domeniu de care este real interesat. Precum arta, sportul sau oricare altul și care ar putea fi punctul de plecare al carierei lui viitoare. Un rezultat slab la un astfel de examen nu trebuie să fie gaura în cer a existenței viitoare a actualului elev. E doar un moment în existența lui, pe care îl va depăși dacă va fi încurajat și sprijinit de părinte…

Subscriu celor afirmate de domnul director. Sunt convinsă însă că n-au reușit prea mult nici cuvintele dumnealui, nici rezumatul meu, să-i miște pe acei părinți mioritici pentru care un rezultat mai slab al copilului e motiv de rușine. Nu privind în viitor, ci chiar în prezent… la ceilalți părinți. Nu privind spre sufletul unui copil care a ratat rezultatul cel mai bun posibil, ci în gura cunoscuților care vor afla… Pentru că se întâmplă ca părintele să fie mai interesant de impresia făcută de rezultat în ochii celorlalți, decât de munca și capacitatea celui care a obținut rezultatul.

E o temă pe care am mai discutat-o, aceasta cu părinții mai interesați de ce vor spune ceilalți, decât de ce simte propriul copil. E o temă care chiar are potențial spre răscolire, mai ales pentru că are legătură cu copiii.

Pe mine însă m-au răscolit mai puțin cuvintele din scrisoare, pentru că nu au venit în dezacord cu ceea ce știam și simțeam. În schimb m-a pus pe gânduri… gestul domnului director. Cum oare a găsit timp să scrie părinților?!? Să comunice cu ei, nu pentru a trimite un avertisment legat de comportamentul inadecvat, de absențe sau alte rele…. La ei n-or fi la fel de multe rapoarte, adrese și alte hârtii de tot felul de întocmit, ca la noi? N-o fi sub demnitatea unui director să se situeze pe poziții de egalitate cu părintele?!?

Habar n-am cum stă cu timpul domnul director din Singapore și nici despre stima lui de sine nu știu prea multe, dar am convingerea că la noi e greu de găsit un astfel de manager de școală. Căci eu, una, n-am auzit încă de o asemenea risipă a timpului, în care directorii să exprime susținerea față de elev și sfaturi bineintenționate pentru părinți, coborând din vârful piedestalului..

Alte continente, alte timpuri, alte scări….

comments

comments