În curând se va da startul evaluării psihosomatice a copiilor ai căror părinți și-i doresc școlari în toamna, chiar dacă nu au împlinit vârsta de 6 ani până pe 31 august, anul acesta.
Zic bine că părinții și-i doresc școlari. Pentru că, de cele mai multe ori, copilul, întrebat dacă vrea să meargă la școală, zice nu. Există însă și situații în care cel mic se declară dornic să devină școlar. Cred însă că nu se îndoiesc prea mulți de faptul că în spatele acestei dorințe, de cele mai multe ori, stă un părinte care i-a repetat adesea cât de multe știe și faptul că e firesc să se plictisească la ,,grădi”, la cât de tare îi sclipește mintea.
Ceea ce nu realizează uneori părintele este faptul că această sclipire ar putea să nu fie una de genialitate, ci firească la cât de mulți stimuli informaționali are copilul la îndemână: internet, televizor și altele. E firesc să aibă o multitudine de cunoștințe din domenii diverse: să știe toate speciile de dinozauri, denumiri ale diferitelor cristale pe care le-a colecționat împreună cu reviste, să rupă ceva și în engleză, dat fiind că se joacă mult pe calculator în limba lui Shakespeare, știe să numere și chiar toate literele, la cât de mult a bătut tastele de pe la 3 ani. Iar enumerarea ar putea continua.
Doar că toate aceste cunoștințe le au de cele mai multe ori și cei care au împlinit deja vârsta firească de înscirere în clasa pregătitoare… adică 6 ani și ceva… nu 5 și ceva. Iar la lunile în plus pe care le bifează acei alți copii se ma adaugă și altele: se pot concentra un timp mai lung asupra unei sarcini individuale sau de grup, sunt mai atenți atunci când le vorbește un adult, au mai multă grijă de propriile lucruri, se pot îmbrăca singuri, rețin fără să li se repte mai multe sarcini complexe și nu în ultimul rând fac mult mai bine față la eșec, la frustrare.
Pentru că există și această variantă… ca lunile în minus față de ceilalți colegi să-l pună în situații în care nu va mai reuși să sclipească la fel ca până a merge la școală… și asta ar putea duce frustrare. Mai ales dacă va nimeri exact în clasa doamnei învățătoare pe care și-a dorit-o musai mama. Cea mai bună, care are peste 30 de micuți în clasă. Și care nu va reuși să-l laude atunci când și-a dorit el, pentru că sunt mulți alți copii în clasă. Mai mari decât el, cu mai multă răbdare, cu mai multă capacitate de concentrare.
Nu spun că nu există și copii care nu au împlinit vârsta de 6 ani, capabili să facă față cerințelor școlii. Dar oare să fie chiar atât de mulți cât sunt cei care stau la rând la evaluarea psihosomatică?! Dacă da, înseamnă că viitorul sună bine, pentru că genialitatea a devenit normalitate pe la noi, în ultimii ani.
