Mă întrebam ce doză ar fi mai potrivită în aceste momente. Căci spiritul sărbătorilor începe să se facă simțit în mulți dintre noi. Și, în această perioadă, parcă suntem mai îngăduitori și avem mai puțină aplecare spre a da sfaturi… în orice privință. Suntem însă mai darnici cu laudele și cu gândurile bune îndreptate spre mulțumire, pentru tot ce a fost făcut cum se cuvine. Căci sărbătorile de iarnă ar trebui să fie mai mult despre a dărui, decât despre a primi. Să dăruiești cadouri, zâmbete, timp celor dragi, dar și celor mai puțin dragi, și, dacă se poate, chiar celor care te-au supărat peste an.
Și mă gândeam că bine-ar fi în această perioadă să dăruim… iertare. Nu este simplu. Mai ales pentru adulți. Celor mici se pare că le e mult mai la îndemână să ierte. Par avea o deschidere mai mare spre asta. În trecerea timpului, în calea spre maturizare, parcă pierdem fiecare din ușurința de a ierta. De parcă ar fi acesta un privilegiu doar al copilăriei.
Adulți fiind, înainte de a ierta ne punem o sumedenie de întrebări. Dacă iert, mă face asta mai bun? Sau dacă iert sunt considerat mai slab?…
Mi-a plăcut un proverb german pe care l-am citit undeva: “Cine înțelege tot, poate ierta tot.” Deci, dacă înțelegi, poți ierta. Dar cine înțelege tot?! Nimeni! Și atunci, nimeni nu poate ierta tot. Însă în logica acestui proverb, iertând ai da dovadă că reușești să înțelegi multe. Și cine nu vrea să treacă drept o persoană capabilă de a înțelege multe? Nu mă refer aici la a fi înțelegător, ci chiar la a pricepe.
Sunt multe zicerile despre iertare. Și mai toate îndeamnă spre ea ca semn de înțelepciune, forță și dorință de autodepășire. Și-atunci, fără prea multă filosofie, acum când mai e puțin până la Crăciun, am decis să mă îndrept și eu spre iertare. Dar pentru asta va trebui să înțeleg toate cele greșite. De mine și ceilalți. Voi începe cu cei care-mi sunt aproape fizic și nu numai, pentru a continua cu cei situați mai la distanță. Și-n felul acesta voi fi mulțumită că am reușit, în spiritul sărbătorilor, să dăruiesc cât mai multor persoane. Dacă nu altceva, măcar iertare.
Și, pe final, nu pot decât să-mi doresc să primesc și eu, la rându-mi, măcar jumătate din iertarea de care ar fi nevoie.
