Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca se află pe primul loc, pentru al treilea an consecutiv, în Metarankingul Universitar – Clasamentul universităţilor din România, realizat de către un grup de profesori universitari, a anunţat asociaţia Asociaţia Cercetătorilor Ad Astra.
Potrivit sursei citate, primele trei poziţii rămân constante în metarankingurile din 2016, 2017 şi 2018: poziţia 1 – Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (cu 14 puncte); poziţia 2 – Universitatea din Bucureşti (11 puncte); poziţia 3: Universitatea Politehnica din Bucureşti (11 puncte). Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi îşi menţine la rândul ei, pentru al treilea an consecutiv, poziţia a patra în ţară, cu 7 puncte.
În Metarankingul Universitar din acest an apare şi Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava, cu un punct.
“26 de universităţi româneşti sunt vizibile internaţional, toate publice. Dacă înţelegem că în lume există aproximativ 30.000 de instituţii de învăţământ superior, din care numai o parte sunt incluse în rankinguri şi, aşadar, analiza claselor s-a putut face doar pentru cele incluse în rankinguri, că universităţile româneşti se află într-o stare de subfinanţare cronică – spre exemplu, poziţiile de cercetători pe perioadă nedeterminată şi infrastructura de cercetare nu au filă bugetară – şi că legislaţia nu susţine performanţa academică, blocând mecanismele fundamentale ale acesteia (exemplu politica de head hunting nu este acceptată; debirocratizarea achiziţiilor publice pe granturi nu este stimulată), atunci performanţa academică a universităţilor româneşti dobândeşte înţelesuri noi”, a arătat sursa citată.
Evaluarea a fost făcută pe mai multe rankinguri pe domenii şi pe indicatori specifici.
Autorii studiului recomandă ministerelor de specialitate elaborarea de programe de susţinere a universităţilor.
“De asemenea, recomandăm ministerelor de specialitate – Educaţie şi Cercetare – următoarele: (1) Organizarea universităţilor româneşti în locale, regionale şi naţionale, în funcţie de (a) misiunea asumată, (b) de mărime şi (c) de performanţa în rankingurile internaţionale. O astfel de diferenţiere este sugerată şi potriveşte realitatea reliefată de toate rankingurile naţionale (metarankingul universitar) şi internaţionale şi, bine gândită şi implementată, ar fi în beneficiul tuturor actorilor implicaţi; (2) Elaborarea de programe de susţinere a universităţilor pe categoriile menţionate mai sus. De asemenea, este necesară o regândire a legislaţiei, care să favorizeze implementarea categoriilor menţionate mai sus. Spre exemplu, universităţile naţionale au nevoie de eficientizarea procesului de angajare (ex. head hunting), de susţinerea cercetării prin filă de buget şi de simplificarea derulării activităţilor administrative pe granturi, iar cele locale/regionale de clarificarea mecanismelor prin care pot fi susţinute mai bine de autorităţile locale”, a menţionat sursa citată.
