Îmi spuneam zilele trecute că unii, cum intră în lumina reflectoarelor, parcă intră sub o lupă. Li se măresc defectetele fizice: par mai scunzi, cu și mai puțină podoabă capilară, mai burtoși și mai puțin arătoși.
Direct proporțional, par a li se micșora capacitățile intelectuale… Asta doar cât sunt sub reflectoarele notorietății naționale, cât sunt în colimatorul presei care stă la pândă în căutare de știri aducătoare de rating… Cât stau în locul lor, în județul lor, nu mai contează atât de mult cum arată, ci mai mult ceea ce realizează pentru concitadinii lor.
Cam așa și cu domnul Emil Boc. Cât a zăbovit prin Palatul Victoria, s-a remarcat prin statura mai puțin impunătoare. Cum s-a întors la Cluj, pare să se fi autodepășit, crescând simțitor în ochii clujenilor, prin proiectele pe care le inițiază din poziția de primar.
Unul foarte aplaudat este proiectul pilot prin care autobuze și microbuze cu circuit închis transportă de acasă spre școală și invers, copiii din clasele primare și pe însoțitorii acestora, dacă este cazul. În fiecare astfel de mijloc de transport este prezent un polițist local, care se asigură că deplasarea copiilor se face în cele mai sigure condiții.
Și, uite așa, părinții nu mai întârzie la serviciu, traficul este nițel mai relaxat, iar copiii capătă o oarecare independență, simțindu-se de parcă ar viețui în țări mai civilizate. Așa cum au văzut ei prin filmele americane pentru adolescenți, în care copiii aleargă spre autobuzul școlar fluturând sandwich-ul cu unt de arahide, iar părintele rămâne savurând ultima gură din cafeaua de dimineață.
Minunată inițiativă, demnă de luat drept exemplu și pentru alți primari! Mă întrebam, însă, cât de bine ar funcționa un astfel de proiect pe la noi, mai spre est. Pentru că nu degeaba se spune că apropierea de vestul Europei schimbă puțin și mentalitatea. Cu tot respectul și aprecierea față de toți cei ce simt moldovenește, am bănuiala că la noi astfel de mijloace de transport ar circula mai mult goale. Pentru că moldovenii noștri – suflete calde, dar mândre tare – nu și-ar lăsa minunile familiei să circule la comun. Unde mai pui că ar fi grea parcarea autobuzului chiar în fața treptelor școlii și și mai greu șoferului să ducă ghiozdanul celor de “pregătitoare” până în fața sălii de clasă.
Așa că degeaba ne uităm unii cu jind la autobuzele școlare clujene! Mai trebuie să curgă apă pe Moldova, până să se schimbe ceva în mentalitatea și prin est. Și încă ceva litri de apă în plus, până vor fi la primării unii mai mici de stat, dar poate mai mari la sfat.
