A început un nou an școlar. Iar gândurile ne sunt amestecate. Unii se întreabă cum va fi. Alții nu-și pun întrebări. Pentru că au deja răspunsul. “Va fi greu… și mai greu”. Sau varianta optimistă: “Va fi bine”. Răspunsuri date în funcție de vârstă, de felul în care ne-am obișnuit să ne raportăm la oamenii din jurul nostru și la ceea ce ni se întâmplă și poate mai puțin vizibil, dar foarte important, în funcție de felul în care am fost evaluați de ceilalți sau de felul în care ne autoevaluăm.
Mi-am întrebat elevul din familie ce cuvânt îi vine în minte gândind la noul an școlar. Mi-a răspuns într-un termen foarte puțin academic: “Nașpa!”. Trecând peste limbajul care nu mi-a mângâiat prea plăcut urechile, am vrut să știu de ce gândește așa… Pentru că urmează evaluările. Inițiale, de final de capitol și, bineînțeles, Evaluarea națională. “Așa, și?!? Doar nu sunt primele din viața ta.” “Nu sunt primele, dar emoțiile sunt mari de fiecare dată.”
Mi-am zis atunci că mai am de lucrat ceva la capitolul acesta cu el. Pentru că evaluări de tot felul va suporta toată viața. Și cu siguranță, dacă va fi convins că poate mai mult și mai bine, îi va fi mai ușor.
Iar dacă vă regăsiți și dumneavoastră în această situație, poate vă doriți să dezvoltați ceva și pe plan emoțional, nu doar pe cel al cunoștințelor academice.
Eu mi-am propus ca anul acesta să fie unul al pariurilor câștigate. Un an în care îi voi spune ori de câte ori va fi în fața unei noi provocări: “Pun pariu că poți!” Exact cum am citit într-un material despre personalitatea Alfa, cea care știe că poate. Pentru că a înțeles că lucruri ce acum îi par simple, cândva au părut foarte greu de realizat. Așa cum a crezut la început că e să meargă pe bicicletă, să citească, să scrie, mai târziu să aplice formulele de calcul pentru sumele lui Gauss. Iar acum acestea îi par simple și le face fără să se gândească la cât de imposibil de realizat păreau la început. Am pariat atunci că le va face pe toate ce sunt de făcut, fiecare la timpul lor. Gândind pozitiv, încurajând, fiiind alături când avea nevoie de cineva. Și gândind astfel zilnic noi, adulții, am putea să-i învățăm și pe ei să facă la fel.
Și uite așa, păriind că poți dacă îți dorești suficient de mult pentru a face cum știi mai bine, vei reuși. Și poate anul școlar ce abia a început nu va mai fi, vorba lui, chiar “nașpa”. Va fi doar un an în care a mai crescut puțin. Nu doar la exterior, ci foarte important… pe interior.
Pun pariu că putem cu toții! Un supliment de educație în doze poate fi și el de ajutor.
