Luna august e luna concediilor pentru cei mai mulți români. A concediilor All inclusive, cu băutură la discreție și cu platouri aliniate pe mese întinse, cu buget redus pentru exteriorul complexului.
Turistul român, în caz că nu știați, este unul foarte pretențios. Deși nu e vorbitor strălucit de limbă engleză, știe să-și facă auzite nemulțumirile sau mulțumirile. Prima dată, ajuns la recepție, salută plin de entuziasm printre țipetele celor mai mici din familie, nerăbdători să ajungă în cameră.
Recepționerul zâmbește, apoi îi întinde cheia camerei. Turistul o ia fericit, dar când deschide ușa remarcă lipsa balconului și faptul că fereastra dă în grădină și nicidecum spre albastrul mării. Se întoarce rumenit în obraji de supărare și îi explică recepționerului, mai mult cu mâinile, nemulțumirea sa. Uită că atunci când și-a făcut rezervarea a ales camera cea mai accesibilă ca preț, considerând că 10 euro în plus pentru același număr de paturi nu merită.
Până la urmă, se întoarce în cameră, gânindu-se ce explicație să-i dea soției ce stă îmbufnată în colțul camerei. A găsit!… Au ceva și ăștia cu românii.
Dimineața, după un somn odihnitor, totul pare mai roz. Coboară în restaurant și se entuziasmează la multitudinea de mâncăruri întinse pe mese. Și-ncepe să-și pună în farfurie. Salamuri de 5 feluri, șunculiță, brânză verde, albastră și roz, legume proaspete, legume înăbușite, legume la grătar și pâine… multă pâine. De toate câte poate duce în castelul clădit… că doar a plătit și trebuie să merite. Plimbarea aceasta printre mese e însoțită de remarci zgomotoase, de râsete și glume deocheate. Hai că începe să-i placă în concediu!
Se duce apoi la piscină și se întinde pe șezlogul inclus în preț pe care și l-a ocupat, chiar de la sosire, cu prosopul pe care scrie mare “Abibas”. Privește mulțumit spre copiii ce sar fericiți în piscină, apoi râde de fața nevestei ce a sărit ca arsă de stropii reci ce i-au ajuns pe trupul încins. Privirile ei tăioase îl fac să-i îndemne pe prichindei să sară în partea opusă a piscinei. Oricum, nu vor înțelege apostrofările venite în alte limbi, așa cum s-a făcut și el că nu pricepe avertizările de pe anunțul în care era un simbol ce-ți interzicea săriturile în piscină.
Spre seară, se duce la bar. Băuturile sunt și ele incluse. Aici nu face exces, ci amestecă doar vreo două-trei băuturi, tot pentru că sunt incluse și își permite. Băutura îi aplifică volumul vocii și cheful de glume ce stârnesc hohote sănătoase. Nu contează că i-a explicat agajatul ăla amărât că e o oră târzie și deranjează. E concediul lui… All inclusive. A plătit și își permite.
Și tot așa, timp de șapte zile, ca-n poveste… La plecare, nu uită să îi mai arunce o privire sugestivă recepționerului în loc de mulțumire, pentru că nu a avut vedere spre mare. De mulțumiri nu poate fi vorba… doar a plătit… All inclusive.
