Zilele trecute, am constatat că sunt câțiva care, fie că își doresc sau nu, rămân imuni la educație. Indiferent de doze.
La adăpostul temperaturii suportabile din apartament, priveam cu mirare și bucurie cum, după 10 ani, s-a reușit, în cele din urmă, asfaltarea unei zone din preajma blocului în care locuiesc. O zonă destul de circulată de automobile. Și mi-am zic că uite, cu răbdarea treci și marea! Căci mare secată părea zona, înainte de asfaltare.
Priveam deci, cum spuneam, uimită și fericită pe fereastră, când văd o mașină cum se strecoară cu îndemânare printre obstacolele puse de către muncitorii, ce nu terminaseră de mult timp de asfaltat. Și precum un vapor lasă în urmă valuri tăind întinderea apei, așa lăsă și vehicolul pe asfaltul proaspăt o pereche de dâre de toată frumusețea.
Recunosc că mi-a crescut uimirea în același ritm cu descreșterea bucuriei pe care o simțisem cu puțină vreme în urmă. Încercam să înțeleg care ar fi putut fi motivul pentru care, deși drumul a fost blocat de către cei de la drumuri tocmai pentru a fi finalizat așa cum se cuvine, cineva alege să se strecoare, încălcând interdicția. Căci era necesar să facă doar un ocol de nici 50 de metri. Am fost curioasă să văd cine este șoferul grăbit și am constatat că era o doamnă elegantă, care călătorea însoțită de copilul ei. Și mi-am zis că și această experiență poate fi de fapt o administrare de doze de educație pe care i-o face doamna, fără să vrea, propriului prunc: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate!
Și-atunci, de ce să ne mai plângem că merg toate prost în țărișoara noastră, când noi suntem primii care preferăm să stricăm ceva ce încă nu a fost finalizat? De ce să ne mai plângem că generațiile de astăzi nu respectă regulile, că înțeleg prost democrația când noi, adulții, suntem primii care profităm peste limita legală de ea?
Am privit în urmele dârelor lăsate de mașină cu tristețe și fără posibilitatea de a riposta decât în gând. E drept că doamna n-a reușit să străbată până la drumul principal porțiunea proaspăt asfaltată, deoarece la ieșire era un baraj mai mare decât primul, prin care nu avea cum să se strecoare. Nicio satisfacție pentru privitorul de mine faptul că a fost nevoită să facă drumul de două ori, căci la dublu au fost și urmele lăsate de mașină.
Și mă gândeam apoi că, de fapt, sunt atât de mulți printre noi care aleg calea mai ușoară, încălcând tot felul de reguli și principii… Unii reușesc să se strecoare chiar până spre capătul drumului. Alții pățesc ca și doamna șofer elegantă, ce dădea o lecție propriului copil, primindu-și apoi și ea lecția. Mă întreb însă dacă a învățat ceva din ea. Sau poate a fost mai receptiv copilul ce o însoțea. Copil căruia cred că îi cere să respecte regulile pe care i le impune…Sau poate nu… Căci educația, chiar și în doze mari, poate fi și ineficientă în unele cazuri…
