S-a încheiat Evaluarea Națională a elevilor de clasa a VIII-a, 2018. Aceleași emoții, altele generațiile de elevi, părinți și profesori, și bineînțeles altele în fiecare an, subiectele. Anul acesta, însă, dacă e să dăm crezare celor implicați direct, nivelul de dificultate a fost și el diferit. Chiar prea diferit… mult mai grele subiectele la matematică. Atât de grele la geometrie, încât au dat lacrimi în ochii unora. Drept urmare, rezultatele de anul acesta au fost mai slabe decât cele din 2017.
Anul acesta, am fost mai atentă la rezultate, pentru că am avut destul de mulți oameni implicați direct prin preajmă-mi. Am asistat la tot felul de discuții despre subiecte, despre notare, despre organizare. Mi-au fost stârnite emoții felurite, dar m-am abținut la a face comentarii. Nu-mi place să vorbesc din auzite. Prefer pe baza unor lucruri clare, evidente.
În schimb, m-am uitat peste rezultatele transmise oficial, referitoare la notele obținute în urma contestațiilor. Clare fiind, mi-a venit brusc să-mi dau cu părerea. În gura mare.
Din totalul de 779 de contestații înregistrate la nivelul județului Suceava, doar în 54 de cazuri notele au rămas nemodificate. Restul s-au dus în mare parte în sus, doar un sfert ducându-se în jos. Nu pot să nu mă bucur pentru cei care și-au crescut mediile, întristându-mă în egală măsură pentru mai puținii care și le-au scăzut. Așa cum, nu pot și să nu mă întreb… cum e posibil ca doar 7 % dintre tezele recorectate să dovedească corectitudinea notării inițiale. Doar 7%!!!… Adică 93% dintre tezele trimise spre recorectare au dovedit erorile primilor evaluatori?!? Care ar fi fost rezultatul dacă toate ar fi fost recorectate?…
Am încercat, de cele mai multe ori, să mă situez de aceeași parte cu profesorii. De data aceasta, nu pot… Mă întreb câtă încredere să mai am în sistemul de evaluare din învățământul românesc. Timp de 7 ani, i-am spus elevului familiei că importante sunt cunoștințele, mergând contra curentului ce-l învăța că nota te ridică și tot ea te coboară. Și mi-a părut că n-am greșit prea mult, pentru că s-a străduit să învețe cât a putut el de bine, gândind nu doar la notă…. Îmi dau seama însă că, începând de anul acesta, trebuie să-i explic cât de importantă este uneori și nota, raportându-mă la Evaluarea Națională. Am încredere în el că va înțelege schimbarea de macaz.
Mă întreb însă câți dintre profesorii corectori și-au asumat importanța rolului lor și-au înțeles cât de importantă este nota de data aceasta, din moment ce atât de puțini au reușit să evalueze corect… În cazul acesta… am mai puțină încredere… și mă întreb ce notă și-ar da lor înșiși…
