M-am gândit să vorbim astăzi despre lucruri simple. Căci tot ce e legat de educație, în doze mai mari sau mai mici, poate ține de simplitate. Și m-am gândit că e o alegere bună, pentru că mi se întâmplă uneori să mi se ceară sfatul în privința copiilor, de către prieteni-adulți (e necesară această precizare, căci am o sumedenie și de prieteni-copii). Iar sfatul e legat de dorința de a face lucrurile cât mai bine în educația administrată celor mici, pentru a le fi bine în viață.
De cele mai multe ori, mă abțin de a da rețete exacte în privința educației. În schimb, îmi doresc să-i ajut pe părinți spre a găsi singuri răspunsuri la întrebările lor. Căci ei sunt cei mai buni cunoscători ai propriilor copii și ştiu cel mai bine ce și cum funcționează eficient în fiecare caz. Spun tot timpul că un copil, dacă este sănătos, va învăța în ritm propriu, mai devreme sau mai târziu, să scrie și să socotească… Dar sunt lucruri pe care e bine a le învăța cei mici mai degrabă mai devreme, decât mai târziu, chiar de la părinți și nu neapărat de la persoane cu studii multe de pedagogie și psihologie. Aceste lucruri îi fac mai frumoși, cu educație vizibilă, indiferent de vârstă.
Primul lucru ține de salut. Oamenii frumoși salută totdeauna. Indiferent că este vorba de prieteni, șefi sau femeia de serviciu, indiferent de statutul social al celor pe care îi întâlnesc.
Oamenii frumoși sunt recunoscători și cer ajutorul când au nevoie de el. Spun “mulțumesc” și “te rog”, fără teama de a părea neajutorați sau neștiutori.
Oamenii frumoși știu că nu știu niciodată suficient. Ci, dimpotrivă, cu cât au cunoștință de mai multe, cu atât realizează cât de multe mai au de învățat. Și nu le este rușine să o recunoască.
Oamenii frumoși nu sunt preocupați de a analiza lipsurile sau plusurile celorlalți. Nu bârfesc, pentru că timpul este și așa insuficient pentru a permite preocupare îndeajuns pentru analiza plusurilor sau minusurilor personale.
Oamenii frumoși își pun adesea întrebări. Pentru că își doresc să înțeleagă cum și de ce funcționează existența lor într-o anume direcție. Și chiar dacă răspunsul îi întristează, nu încearcă să-i facă și pe cei din jur nefericiți. Pentru că știu că nefericirea celorlalți nu-i face pe ei mai puțin nefericiți.
Oamenilor frumoși nu le e teamă să împărtășească din bucuria lor. O fac fără emfază, căci scopul împărtășirii nu este de a produce invidie, ci de a molipsi cu bucurie pe cei din jur.
Oamenii frumoși nu sunt ostentativi. Chiar dacă sunt multe priviri îndreptate spre ei, nu e datorită strălucirii în care se îmbracă sau ar putea să îmbrace cuvinte și comportamente. Se datorează simplității. Căci oamenii frumoși sunt simpli. Și uneori mai puțini decât ne-am dori…
Dacă ne preocupă pe noi, adulții, cum am putea crește viitori oameni frumoși, am putea ține cont și de cele spuse. Și astfel să creștem probabilitatea existenței în număr mai mare de oameni educați și totuși atât de simpli. Căci educația ține, cum spuneam, de multe ori, de simplitate.
