Membrii Colegiului Prefectural de la nivelul judeţului Suceava s-au întrunit astăzi în şedinţă ordinară.
În cadrul ședinței, prefectul de Suceava, Mirela Elena Adomnicăi, i-a acordatat o distincție de excelență dramaturgului Matei Vișniec, în semn de recunoștință pentru susținerea înființării teatrului la Suceava și sprijinul acordat promovării acestuia.
După primirea disticţiei, Vişniec a declarat: “Mă aflu la jumătatea drumului, am 52 de ani, îmi dau seama că sensul plecării este întoarcerea. Bucuria unui copil din Rădăuţi de a face teatru s-a născut din tradiţiile populare de la Horodnic, acolo au fost rădăcinile pasiunii pentru teatru. Bucovina este un teritoriu extraordinar de bogat în rădăcini. Bucovina e un tezaur de folclor, şansa mare a României este cea culturală. Teatrul este o cauză comună sufletească.”
Matei Vișniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuți.
Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți și la Costileva, sat locuit de etnici huțuli. Tatăl său era contabil, iar mama învățătoare. Familiei sale i s-a confiscat pământul pe care-l deținea și îl lucra.
De mic, viitorul dramaturg observă că trebuie să adopte la școală și mai târziu în viața activă o ideologie despre care știa că nu era nici pe departe perfectă. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată, cum ar fi spus tatăl său contabil, între vorbă și faptă, va fi o sursă de inspirație pentru multe dintre piesele sale. În perioada 1965- 1975 va urma cursurile școlii primare și ale liceului în orașul natal. Acum va publica primele poeme în revista școlii, “Lumina”, apoi în revista “Cutezătorii” unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul.
Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Atmosfera orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei Angajare de clown.
Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte, limitându-i creația. Între 1980 și 1987 va fi profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești din județul Călărași.
Piesele scrise între 1977 și 1987 au fost cenzurate și circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. Între 1977 și 1987 scrie cu aviditate cîteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. Cu excepția poeziei, celelalte texte sunt refuzate sistematic de cenzură; autorul reușește însă să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizsdat literar.
A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: La noapte va ninge (Editura Albatros, 1980), Orașul cu un singur locuitor (Editura Albatros, 1982), Înțeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme La noapte va ninge. Publică mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în principale reviste și ziare literare naționale și studențești.
În 1987, fuge din România și cere azil politic în Franța, unde obține cetățenia franceză în 1993. În prezent, locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și colaborează la diferite alte reviste franceze.
După 1989, devine autorul cel mai jucat în România.
