În sfârșit, putem bifa o inițativă bună a deputaților, în ceea ce privește educația. E proiectul ce propune ca grădinița și liceul să fie obligatorii, începând cu grupa mijlocie și finalizând cu clasa a XII-a.
N-am mai văzut de ceva vreme inițiative de genul acesta, cu bătaie lungă. Mai toate deciziile, luate în urma unor consultări publice formale sau pe sub birourile ministeriale, erau de azi până mâine.
Indiferent de cine sau ce le-a adus gândul bun, Doamne ajută să se-ntâmple! Pentru că numărul grădinițelor a scăzut de zece ori în ultimii 28 de ani, procentul copiilor de 3-6 ani care frecventează grădinița fiind de 60%. Iar dacă ne uităm spre numărul liceenilor care nu s-au prezentat la bacalaureat, constatăm că doi din zece au rămas acasă… sau la colț de stradă… cert este că nu și-au mai încercat norocul sau cunoștințele, după caz, la probele de final de liceu.
Bun gândul acesta cu obligativitatea grădiniței! Pentru că un copil care nu o frecventează se adaptează mult mai greu la viața de școlar. Învață abia când intră în școală despre reguli de respectat în colectivitate, memoria și atenția ce n-au fost antrenate la timp sunt mai greu de urnit și menținut în clasele primare. Un handicap, deci, pentru cei care iau startul în școlaritate, fără a fi frecventat grădinița. Și asta pentru că părintele, din motive diverse – obiective sau nu – (sărăcie poate, dar și lipsa de apetit pentru educație, în alte cazuri) decide ca cel mic să stea acasă cu bunicii, părinții și uneori cu frații mai mari. O astfel de lege, însă, ar obliga părintele să depășească piedicile și să-l trimită pe copil la grădiniță, asigurându-i o premiză a succesului în școală. Iar românului i-a fost dintotdeuna mai ușor să depășească piedicile… dacă a fost obligat.
Acum, ce-i drept… privind spre cât de aglomerate sunt unele grădinițe de la oraș, mă întreb unde se vor înghesui numeroșii preșcolari. Statul ar trebui să ia în calcul, mai întâi, acest lucru… Pentru că nu-și dau ghes prea mulți să construiasă grădinițe de stat în orașul nostru, cel puțin. Mă uit cu jale de fiecare dată când trec pe lângă grădinița Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” al cărei termen de finalizare pare să concureze cu cel al celebrei biserici din Barcelona, începută în 1882 și nefinalizată nici acum.
Oricum, salut initiativa cu obligativitatea frecventării grădiniței! E rost de accesat educația în doze, de la vârste fragede.
