full screen background image

2 martie – Florile, bată-le vina…

Zilele trecute, într-una din pauze, două colege vorbeau despre flori. Frumos subiect de discuție, mi-am zis, pentru că, de cele mai multe ori, discuțiile în mediile în care mă învârt, sunt despre școală, politică sau sport. Adică domeniile în care tot românul este expert. Domeniul acesta al florilor e mai puțin accesat și naște mai puține pasiuni, deci poate duce la o discuție mai puțin apăsată și pătimașă, cu rost de relaxare.

Ei… nu a fost așa. Pentru că discuția ce se purta despre flori, mi-am dat seama la câteva minute, se ducea pe baza unor studii publicate în mediul online. Ați observat deja că, în ultima vreme, cam totul e pe baza unor studii… cele mai multe făcute de cercetătorii britanici…

Nu știu cine făcuse studiul acesta despre dragele de flori, dar stârnise surprinzător, tot atâta pasiune ca și politica sau sportul. Pentru că era în contradicție cu credințe vechi, legate de ce plante e mai bine să ai în apartament. Se pare că până și fragilele, frumos coloratele și încântătoarele flori pot fi… vampiri energetici. Waw! Sună de poveste! Feriga, chiparosul, tuia sunt tot atâtea personaje malefice pentru energia celor ce le îngijesc. Iar florile vestejite uitate prin casă pot face chiar ravagii în existența noastră.
Ca să vezi… o discuție ce se anunța aducătoare de relaxare ajunge să te ducă cu gândul la dezastrul cauzat de buchetul de flori primit acum o săptămână și uitat într-un colț de cameră spre vestejire…. Deci, acesta e motivul pentru care prea multe merg rău în ultimele zile. Buchetul vestejit. Dar nu-i nimic, mai e o șansă pentru mine, pentru că în aceeași discuție am auzit că ficusul e soluția. Iar dacă o conving pe mama să mi-l împrumute pentru o vreme pe al ei, îmi va readuce atmosfera plăcută și bunăstarea în casă. Unde mai pui că iritarea și furia vor dispărea ca prin minune. Știu!… Îl voi pune în camera adolescentului meu rebel, pentru că are marea calitate de a calma accesele de agresivitate. Și cum jocurile online îi provoacă uneori astfel de stări, cu ficusul mi-am luat de grijă.

Clopoțelul sună sfârșitul pauzei și-mi întrerupe reflecțiile din lumea florilor. Mă îndepărtez de cancelarie, gândind că-mi lipsesc cu desăvârșire florile din sala de clasă și eu rămân singura responsabilă pentru binele și răul de care mă înconjor sau pe care îl generez. Și zic că mai e o șansă să fac lucruri benefice, căci la școală e despre educație.

comments

comments